EDITORIALUL DE MARȚI – Gheorghe SCORȚAN – Sindromul finlandez

Nu știm încă ce decizie va lua parlamentul finlandez în legătură cu aderarea acestei țări nordice la NATO. Același lucru fiind valabil și în cazul Suediei, țară care-și pune și ea în prezent problema dacă neutralitatea mai poate fi o garanție de securitate. Oricum, în cazul Finlandei, decizia nu va întârzia prea mult și va fi luată, probabil, în condițiile în care opinia publică și-a schimbat în mod radical poziția în chestiune, constituindu-se astfel într-un factor de presiune care nu poate fi ignorat de către politicieni. Notabil este faptul că, în urmă cu două luni, ponderea celor care doreau aderarea la NATO era minoră. iată însă că, după agresiunea brutală a Rusiei asupra unui vecin, cei pro-NATO au devenit majoritari. Finlandezii, deși conștienți de valoarea strategică a neutralității lor, probabil că, în condițiile atacării fără niciun motiv a Ucrainei de către Rusia, nu uită că în iarna lui 1939 au fost totuși capabili să izgonească armata roșie invadatoare, iar la ora actuală realizează că au o armată cu mult mai puternică decât atunci. Desigur, totul fiind valabil în condițiile unei confruntări clasice, non-nucleare. Pe de altă parte, și în cealaltă țară nordică, Suedia, deși nu a mai avut de multă vreme o confruntare cu Rusia, opinia publică a realizat că marele vecin este năzuros și se poartă golănește. Că, invazia fără motiv a Ucrainei, a generat un alt context de securitate pentru Suedia, aceasta ajungând în situația de a nu avea nicio garanție de securitate din partea Rusiei. Desigur, s-ar putea spune că cele două țări nu sunt în situația Ucrainei, care a făcut parte din fosta URSS, iar aceasta, probabil, ar constitui un argument pentru ca țările nordice să-și păstreze și-n continuare statutul de neutralitate. Că Putin nu are drept scop decât refacerea URSS, nicidecum atacarea țărilor nordice.

   Problema este că, iată, într-un timp foarte scurt, totuși opinia publică din cele țări s-a modificat radical. Ori, țări democratice fiind, acest fapt nu va rămâne fără consecințe în planul arhitecturii de securitate al celor două state nordice. Am credința că o altă atitudine a oficialităților Rusiei ar fi avut alte consecințe în planul  opiniei publice din cele două țări nordice. În acest sens, chiar înainte ca oficialitățile din Finlanda, de pildă, să fi pus problema unei decizii cu privire la Aderarea la NATO, de remarcat este tocmai brutalitatea golănească exprimată de către personaje gen Medvedev ori Lavrov. Ca să nu mai vorbim de Putin, cel care a dat tonul, amenințând cu măsuri apocaliptice, măsuri care nu ar fi fost până acum cunoscute în istoria societăților care i se opun. Precum un golan de doi bani, acesta a amenințat în stânga și dreapta cu o serie de consecințe catastrofale pe toți cei care s-ar gândi la ceva care să deranjeze Rusia. Fostul colonel KGB își imagina că prin democraticele țări nordice nu se va mai gândi în mod liber. Că așa vor mușchii lui! Dacă dă ordin Rusia, vezi Doamne, orice exprimare liberă, contradictorie cu planurile sceleratului de la Kremlin, ar putea genera măsuri extreme din partea Rusiei. Ori, tocmai o astfel de aroganță și-au permis cetățenii țărilor nordice: au avut curajul să fie deranjați de amenințările brutale ale unei țări care, având la obroc arme nucleare, își permite orice.

   Dacă judecăm problema din perspectiva Rusiei, am putea concluziona că în mod cert schimbarea intervenită la nivelul societăților nordice se datorează integral comportamentului acesteia. Și n-ar trebui să ne gândim doar la faptul că a atacat o fostă țară componentă a URSS. Drept dovadă, anexarea, fără vărsare de sânge Crimeii, nu a condus la schimbarea atitudinii țărilor nordice. Ceva a intervenit în schimbarea opiniei publice, iar aceasta vizează întregul comportament al Rusiei. Un comportament brutal, cinic, fără sens, care va avea drept consecință faptul că – în condițiile în care deși Putin va reuși să impună cu forța neutralitatea Ucrainei – Rusia, pe de altă parte, va fi în situația de a nu mai beneficia de neutralitatea țărilor nordice. Granița NATO mutându-se astfel mai aproape de granițele Rusiei. Prin urmare, Rusia nu va obține, în urma sângerosului război cu Ucraina, un plus de securitate. Dimpotrivă, dacă avem în vedere și mulțimea consecințelor rezultate în urma izolării acestei țări.

   Putin, și fără îndoială pupincuriștii din jurul acestuia, așa cum au evaluat cu totul greșit situația din Ucraina, iată că, nici după ce au luat-o peste bot, tot nu sunt capabili să-și revină cu picioarele pe pământ. Dimpotrivă! Sentimentul este de adâncire a acestora în haos. De absență tot mai accentuată a controlului asupra evoluției acestei găști politice. Orice societate de factură democratică posedă mecanisme de adaptare la realitate. Nu este însă cazul Rusiei. Cu Putin la butonul nuclear, este posibil orice. Din nefericire, societatea Rusă nu posedă mecanisme de ieșire din criză. O societate care în mod paradoxal a participat la înfrângerea Germaniei naziste, a ajuns, iată, asemeni celei guvernate de către Hitler, în situația de a fi percepută că poate urma traiectorii impredictibile. Ori, tocmai acesta este sentimentul generat de către comportamentul celor care guvernează Rusia. Oamenii, în genere, nu pot accepta însă că viața le este guvernată de întâmplare, de haos. Au nevoie de certitudini.

   Sentimentul de impredictibilitate, de absență a controlului asupra evenimentelor generate de către Putin et comp. a constituit mecanismul care a generat schimbarea opiniei publice din cele două țări nordice. Dorința de control a împins pe mulți dintre cetățenii acestor țări să mizeze pe siguranța oferită de aderarea la NATO. Datorită acestui mecanism, este posibil însă ca fenomenul să nu se limiteze doar la cazul societăților nordice, ci să cuprindă și alte țări nealiniate. Este motivul din pricina căruia am putea vorbi de un adevărat sindrom finlandez. Un sindrom care va determina multe societăți să caute certitudini în sisteme de alianțe care să se opună impredictibilității, întâmplării. Haosului, în cele din urmă!

   Cam pe aici am putea identifica adevărata contribuție a lui Putin la istoria recentă!

 

Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…