EDITORIALUL DE MARȚI – Gheorghe SCORȚAN – Și fantomatic, caravana liberală trecea…

Daravela, în care premierul nostru este băgat până-n plăsele, a stârnit o larmă mediatică aproape la fel de intensă cu aceea din perioada de glorie a lui Dragnea. Singura deosebire ar fi că „societatea civilă”, cu partea sa organizată ajunsă între timp să se lingă pe degete de mierea ce se prelinge din mai toate încheieturile pupitrului puterii, pare să-i convină să cultive o amnezie interesată. Drept urmare, vlăguită de o istorie glorioasă, dar mai ale de colosalul efort civic depus la destinul carceral al fostului lider PSD, preferă acum să se păstreze într-o letargie apropiată de moartea clinică. N-o mai interesează nimic! Desigur, cu excepția a tot ceea ce i-ar putea întreține bunăstarea și mulțumirea de sine. Să-i fie de bine! Amin!…

   Cât despre ceilalți actori ai larmei stârnite de talentele de adult necopt și permanent dezorientat ale neprețuitului nostru premier, mai că-ți vine să crezi că irealul și absurdul generat s-ar datora din pricina căldurii, nicidecum din obiceiurile instalate temeinic în ultimele trei decenii de practică politică postcomunistă. Așa se face că, indiferent de tranșeele ideologice din spatele cărora politicienii noștri aruncă cu măscări, unii împotriva altora, mai toți par a trăi într-un univers numai al lor, unde zgomotul și larma produse par să fie armonioase melodii trecute prin vată. Poate că, dintr-o astfel de pricină, mai toți par să fie cu totul insensibili la somațiile unei realități ce li se pare, vezi Doamne, prietenoasă chiar. Deși, de fapt, este satistită și ea până la toropeală de larma stârnită de o problemă lipsită cu totul de importanță. Căci, să fim serioși, chiar nu văd de ce să ajungă să fie afectată o întreagă societate de iresponsabilitatea unui individ care s-a urcat mangă la volan. Dacă acesta, dar mai ales cei din jurul lui, nu au realizat încă în ce situație se află, și în care se impunea din capul locului demisia, desigur că aceasta ține de modul în care politicienii noștri au înțeles rostul unei retrageri de la butoanele puterii. Este un rost care ține atât de prezervarea intereselor și integrității unei organizații, și este vorba aici despre orice se intitulează ca fiind un partid, cât și de înțelegerea de către cel împricinat a faptului că demisia nu este un gest unilateral de voință din partea acestuia. Ci, aceasta se impune cu promptitudine în momentul în care un politician ajunge în situația de a genera o problemă care nu are nicio legătură cu agenda publică a unei societăți. La fel ca și fostul lider PSD – care a impus în agenda publică o problemă fără relevanță pentru aceasta, și anume că s-a folosit de putere pentru a plăti niște cucoane de la partid din banii statului – și premierul nostru a împins pe agenda publică o problemă strict personală. Și, la fel ca și Dragnea, dar mai ales asemeni acelora din jurul acestuia, nici încă premierului nostru și nici țuțărilor din proximitatea acestuia nu le-a trecut prin tărtăcuță că s-ar fi impus imediat o demisie! Probabil, amânându-se demisia, deznodământul va fi cam același, așa cum a fost cel care s-a impus în situația fostului lider PSD. Dacă acesta ar fi demisionat la timp, poate că PSD-ul ar fi fost în prezent la guvernare. De, fiecare pasăre pe limba ei piere! Nu contează ce fel de cântece ideologice înalță spre fanii care le ascultă…

   Oricum, în urma celor două caravane de partid se va așterne o bine meritată liniște. De parcă o perdea de vată ar fi acoperit binefăcător lătrăturile stridente a unor media care doar din scandaluri și clienți de teapa lui nea’ Câțu și Dragnea își duc zilele.

Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…