EDITORIALUL DE MARȚI – Gheorghe SCORȚAN – Semnele anului…

Numai când te uiți la înșiruirea cifrelor anului care abia a început, și neluând în seamă tot felul de elucubrații numerologice, parcă de ia cu răcoare. Iar dacă treci în revistă și fenomenele care de pe acum își arată colții, parcă te apucă și căldurile. Oricum, judecând la rece ceea ce se întâmplă în societatea noastră, nu ai cum să ajungi la concluzii prea optimiste. Fiind evident, în afara oricărui dubiu, că 2022 va fi un an dificil pentru mulți dintre semenii noștri. Și, probabil, va fi complicat și pentru cei care, asumându-și guvernarea, vor trebui să facă față unor provocări de neocolit.

Să enumerăm doar câteva dintre acestea.

Datoria publică, acum foarte aproape de 50% din BIP, va tinde în mod cert să se mărească. Creșterea cheltuielilor publice fiind, apoi, strâns corelată și cu menținerea gradului redus de colectare a dărilor care ar trebui să îndestuleze buzunarul cam anemic al statului. La acest capitol, o politică mai realistă, cu măsuri clare și punitive, după caz, va marca doar începutul unui reviriment în domeniu. Așa că stimații noștri guvernanți n-ar trebui să se aștepte, în chestiune, la cine știe ce rezultate nemaipomenite. Roade posibile fiind probabile în anii următori… Aceasta, în condițiile în care se seamănă ceva. Altminteri…

De mână, alături de datoria publică, o găsim și pe surioara acesteia: cea care se ocupă de deficitele noastre comerciale. Și acestea, în mod cert, au tendința să crească și în anul acesta. La acest capitol, absența unor politici care să mai fi tăiat din importuri își va spune cuvântul din ce în ce mai catastrofal în anii care vin. Cum spun economiștii: dependența de traiectorie va fi definitorie în domeniu. Așa că dacă cumva se va pune la cale vreo politică cât de cât coerentă, de pildă doar în sectorul alimentelor, aceasta nu are cum să genereze efecte în cursul acestui an. Și aici, roade posibile fiind probabile doar în anii următori… Altminteri…

Depopularea României, în special în privința categoriilor sociale active, este un fenomen care va tinde să se accentueze și în anul în curs. Și la acest capitol previziunile, pe termen mediu, nu ne sunt câtuși de puțin favorabile. Probabil, fenomenul de emigrare, nicidecum doar în rândul tinerilor școliți, va continua să înregistreze o creștere și-n acest an. Și aici, roade posibile, care să calmeze o atare tendință, chiar s-o diminueze, fiind probabile doar în anii următori. Desigur, dacă guvernanții chiar vor pune la cale pachete de politici publici în acest sens. Altminteri…

Deloc de neglijat vor fi și presiunile sociale. Probabil că protestele vor fi în creștere iar presiunile asupra banilor publici se vor accentua. Colac peste pupăză, la toate acestea se vor adăuga și problemele generate de către virusul chinezesc. Și multe altele… Dar toate având o trăsătură care le înrudește: acumularea de crize, în fapt o acumulare de subdezvoltare, se datorează incapacității guvernanților de a genera politici publice coerente care să depășească tranșeele ideologice născute după 1989. Niște tranșee din perspectiva cărora mioriticele noastre găști politice continuă să creadă că pot fi transformate în soluții de guvernare. Calea autodezvoltării este departe de a se origina din cine știe praștie ideologică. Până în momentul în care partidele noastre mioritice, pricepute deocamdată în a nu face mai nimic cu cap și coadă, incapabile de acțiuni coerente, nu vor pricepe că politica nu este doar despre putere și avantajele care decurg din uzufructul controlului asupra acesteia, ci despre viața oamenilor de rând, probabil că ne vom învârti obsesiv în jurul acelorași neîmpliniri. Până nu vor fi capabile să negocieze un bine public pe care, în liniile sale principiale, să fie urmărit cu acribie de fiecare partid care ajunge la butoanele puterii, partidele noastre nu vor fi capabile să găsească acele soluții care, treptat, să genereze mecanisme de autodezvoltare.

La acest capitol, în momentele când nu va fi la schi ori golf, neasemuitul nostru prezident, că îi place ori ba, are de îndeplinit un rol definitoriu. Știm însă că între palatul Cotroceni și cel de la Moncloa, deocamdată, nu este posibilă nicio asemănare. Un pact între partidele noastre mioritice pare o chestiune SF. Și, probabil, că așa va fi și de acum încolo! Altminteri… la anul n-am mai vorbi tot despre cam aceleași lucruri. Halal să ne fie!

Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…