EDITORIALUL DE MARȚI – Gheorghe SCORȚAN – Schengenu’ măsii

   Acceptarea intrării în spațiul Schengen a Croației, dar respingerea României și Bulgariei, altfel spus, imposibilitatea celor două țări de a face pe deplin parte din Uniunea Europeană, a făcut evidentă o realitate dezagreabilă. Și aceasta, dezvăluindu-se în toată hidoșenia sa atât cetățenilor României, cât și celor ai Bulgariei! Mai exact: că, le convine ori ba, fac parte, după atâția ani de parcurs postcomunist, dintr-o subcategorie a viețuitoarelor politice din Europa. Context, în care degeaba am arunca întreaga vină pe clasa politică din cele două țări, acuzându-le politicienii de incapacitatea de a negocia interesele propriilor cetățeni. Fără îndoială, eșecul Schengen nu va ocoli actuala clasă politică de consecințe. Lucru valabil pentru politicienii ambelor țări.

   Pe de altă parte, ceea ce este de-a dreptul sordid este faptul că votul negativ a pus în lumină faptul că, atât reprezentanții Olandei, cât și cei ai Austriei, nu au făcut decât să se folosească într-un mod cu totul mizerabil de cetățenii altor țări europene, transformându-i în carne de tun pentru micile lor războaiele electorale. Ceea ce este, totodată, un afront și pentru proprii cetățeni, luați drept proști. Adică, de ființe decerebrate care, din perspectiva unor calcule electorale, ar aștepta să vadă neapărat sânge de imigranți pe pereții mult-doritelor lor citadele. Adevărate miraje pentru cohortele de necăjiți ai unor state eșuate. Ajunse în ruină și cu largul concurs al europenilor, care pozează alături de SUA și NATO în adevărați terminatori ai dictatorilor, oriunde s-ar afla aceștia. Irakul, Siria, Afganistanul dar și multe state africane, surse ale imigrației care îi irită pe cetățenii unor state europene, sunt dovezi, din nefericire, doar al capacității țărilor dezvoltate de a destabiliza regimuri dictatoriale, nu însă și al abilității de reconstrui societăți și state eșuate.

   Revenind însă la afrontul adus cetățenilor români și bulgari, trebuie realizat că nici calculele economice, nici măcar cele care ar putea cumva cuantifica nervii celor puși să suporte cozile din vămi, nu maschează îndeajuns gestul infam al reprezentanților Austriei și Olandei. Un gest care își are întregul referențial în slaba valorizare a cetățenilor români și bulgari. Altminteri, reprezentații celor două state europene nu și-ar fi permis să sfideze dreptul României și Bulgariei de a face parte pe deplin din Uniune.

   Și pentru neofiți în treburile europene, gestul celor două state este cu atât mai infam în condițiile în care nu a fost întemeiat pe niciun argument rațional. Pur și simplu, votul negativ acordat României și Bulgariei are o singură logică, aproape de un voluntarism cvasigolănesc: așa au vrut mușchii reprezentanților celor două state dezvoltate ale Europei. Altfel spus, potrivit unui staroste peste banii românilor: din rațiuni înguste, două state respectabile au cam sărit peste cal. Iar când au realizat enormitatea gestului lor, realitatea fiind că din 27 de state, doar două au avut o viziune cu totul aparte, atunci reprezentanții Austriei și-au motivat mai apoi comportamentul, vezi Doamne, printr-o chestie simbolică la adresa politicilor europene în domeniul imigrației. Ca să vezi, ditamai cocoșul vienez, cu pedigree imperial, a ajuns victimă și țipă după dreptate și înțelegere din partea întregii comunități europene.

   Ce să mai spui! Căci, ridicolul este la el acasă! Unde, să vezi surpriză, gestul oficialilor austrieci este pe cale să genereze o criză guvernamentală. La ei acasă! Mai să ți se facă milă pentru niște demnitari care nu au observat că majoritatea oficialilor europeni i-au trimis la culcare, părând de la o poștă că ar fi într-o solipsistă buclă etilică.

   Este un aspect care mă face să nu interpretez comportamentele revanșarde, tot mai năvalnice, ale cetățenilor români ca fiind doar niște ustensile ale prostului care se răzbună. Nicidecum! Românul chiar are dreptul la o atitudine pe care politicienii noștri mioritici nu numai că nu au îndrăznit să-i dea curs vreodată, ci au dezvoltat o adevărată cultură politică a plecăciunii inutile și păguboase pentru românul de rând. Și aceasta, în contextul în care ceea ce părea să fie atitudini și comportamente raționale, venind dinspre politicienii mioritici, nu s-au dovedit decât gesturi asimetrice în raport cu tot ceea ce venea fie pe țeava birocraților din colivia aurită a Bruxelles-ului, fie la îndemnul statelor mai puternice din Uniune.

   Drept dovadă, politicienii noștri au acceptat cu o condamnabilă ușurință tot felul de rețete, fără să-și consulte propriul popor, ignorând totodată orice expertiză în implementarea unor politici care s-au dovedit cât se poate de păguboase. Vânzarea Petrom, despărțirea distribuției de sistemul de producere a energiei, privatizarea către entități ale altor state, închiderea nejustificată, iar mai apoi distrugerea unor capacități de producere a energiei bazate pe cărbune, incapacitatea de structura politici dincolo de ciclurile electorale etc. sunt doar câteva exemple din lungul șir al dezastrelor pricinuite de către politicile postcomuniste. Dacă am încerca o caracterizare generală a acestor politici, am putea conchide că, de-a lungul a trei decenii, acestea s-au constituit în cărămizile care au condus la închegarea unei filosofii politice care s-a dovedit ca fiind cu totul asimetrică în raport cu cele exercitate de către statele dezvoltate din Uniunea Europeană.

   Ori, cele petrecute în urma votului din JAI, face ca un lucru să devină tot mai evident: această asimetrie trebuie să ia sfârșit. Iar politicienii mioritici vor trebui să găsească răspunsuri adaptative la indignarea colectivă care a cuprins societatea autohtonă. Deocamdată, nu știm cum vor evolua lucrurile, ținând cont de faptul că furia românilor nu are încă niciun corespondent în vreo schimbare de viziune în filosofiile politice ale actualelor partide mioritice. Acestea, în afară de a da dreptate românilor, au adoptat postura de spectatori. Ori, aceasta nu poate dura la nesfârșit, fără consecințe. Căci, fără doar și poate, aceasta nu se va traduce decât în perpetuarea actualului comportament păgubos și habarnist al clasei politice autohtone. Filosofia care este înaripată doar de îngust spirit revanșard, de un orizont stimul-reacție, menit doar unei terapii colective, care începe, despovărător, și se rezumă doar la „Schengenu’ măsii” nu va duce la nicio schimbare. Nici în sistemul perceptiv al politicienilor, nici în cel al cetățenilor români.

   Nu ne rămâne decât să sperăm că vor apărea punți de comunicare între cele două părți. Iar noi, cei de rând, vom avea parte de o mult-așteptată calibrare a politicienilor noștri la somațiile unei realități tot mai complicate.

 

 

Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…