Să ne înțelegem din capul locului: din perspectiva legilor internaționale, dar mai ales dacă ne gândim la pierderile de vieți, la distrugerile materiale, ceea ce face Rusia acum, în Ucraina, a fost făcut nu cu multă vreme în urmă de către unele țări din Occidentul dezvoltat. Adică, au atacat societăți în absența unui adevărat casus belli. Ar fi vorba, în cazul strict al occidentalilor, despre atacul nejustificat, și inițiat în haită, asupra Irakului și Iugoslaviei. În cazul Irakului, presupusele arme de distrugere în masă, după cum știm, nu au fost găsite. Iar în Iugoslavia, după cum la fel de bine știm, s-a dovedit că atrocități au fost comise de către toate părțile implicate în conflict. Nu doar de către sârbi. Au fost pedepsiți însă doar aceștia din urmă. Mai mult, revenind în prezent, recunoașterea celor două republici din Donbas are un corespondent evident în forcepsarea și recunoașterea de către occidentali, pe un teritoriu istoric al sârbilor, a statului Kosovo.
Sunt, fără îndoială, precedente care vor fi invocate de către Rusia. Ca să nu mai vorbesc de faptul că sancțiunile aplicate Rusiei vor afecta doar populația de rând a acesteia, care, drept consecință, își va intensifica resentimentele anti-occidentale, pe de-o parte. Iar pe de alta, trebuie să avem în vedere că aceste sancțiuni vor avea și inevitabile consecințe negative asupra economiilor occidentale. Așadar, asupra unor țări cum este și România. Mă îndoiesc că sancțiunile vor conduce cumva la erodarea poziției țarului Putin ori la sărăcirea curtenilor săi. În mare parte, este posibil ca sancțiunile să se dovedească doar un liant care vor întări sentimentele de societate asediată a unei populații care îl va simpatiza astfel și mai mult pe iresponsabilul ei lider. Oricum, Putin nu se prea teme de partea de Rusie care încă i se opune. Aceasta este, deocamdată, doar în situația de a simți „Durere, frică, rușine” – potrivit unei scriitoare din Rusia. În paranteză fie spus, Occidentul a uitat repede, probabil, consecințele aproape zero asupra moralului populației pe care le-au avut marile fapte de arme ale aliaților, care au bombardat masiv orașele germane în cel de al doilea război mondial. Oricum, pe nenea „Bomber” Harris nu l-a deranjat niciun tribunal după război.
Revenind însă la situația dramatică a ucrainenilor, s-ar părea că dispozitivele Javelin și Stinger, livrate în ultimele zile de către occidentali, se dovedesc cu mult mai eficiente, comparativ cu sancțiunile economice. Acestea din urmă, acționează pe termen mai lung, situație în care se vor ivi și foarte multe consecințe nescontate în faza lansării acestora. Să ne facem cumva că, în urma anunțatelor sancțiuni economice, Putin nu ar fi ordonat, în realitate, intrarea în alertă a armelor nucleare? Să ne mulțumim, așadar, doar numindu-l iresponsabil? Ce să faci, într-o asemenea situație? Când nimeni dintre decidenții NATO nu a ținut cont de avertismentele pe care Putin le-a adresat la Munchen, în 2007. Oricum, în momentul de față nu prea știm cum va fi gestionată amenințarea nucleară adresată Occidentului. Să sperăm că vor interveni și alții care au capabilități nucleare… Iar, într-un context global, iresponsabilul de la Kremlin va fi luat cumva în serios! Și se vor găsi niște soluții, pe termen lung, pentru situația în care, iată, un dement ajunge să decidă asupra destinului speciei umane!
Revenind însă la atacul Rusiei asupra Ucrainei, fără doar și poate că iresponsabilul Putin miza pe o incursiune de 48 de ore și nici nu-i trecea prin cap că ucrainenii sunt atât de hotărâți să-și apere țara. Chestiunea spune multe despre felul de a gândi al acestuia. Faptul că, otrăvit de putere, Putin nu mai are un contact de adecvare la realitate. Pur și simplu, bazându-se doar pe experiențele, încununate de succes, din Georgia, Garabah, Siria ori anexarea Crimeii, fostul colonel, crezându-se urmașul lui Petru cel Mare, și-a imaginat că patriotismul său este destinat unui soi de lucrătură aparte, care nu are legătură cu micile viețuitoare care sunt concetățenii săi. Ori, restul omenirii.
Aici, trebuie să recunoaștem, Putin nu se prea deosebește de alți lideri mondiali, care și-au croit destine bazate pe un diktat al unui bine administrat, fără nicio negociere, semenilor lor. Galeria așa-zișilor mari oameni este lungă și are în spate munți de cadavre. De pildă, marele Napoleon, iar aici sunt în asentimentul Lui Tolstoi, nu a fost decât un mare criminal. Din nefericire, cultura noastră nu-i include pe asemenea criminali între paginile unei cărți speciale, nu sub auspiciile istoriei oamenilor. O carte care ar trebui să stea sub titlul care li s-ar potrivi cel mai bine marilor oameni: de criminali ori de măcelari de oameni.
Putin, această mediocritate turbată, nu este dintr-o specie aparte. Domnia sa este pe cale de a face parte pe deplin din galeria marilor oameni de stat. Iar acum, întinzându-și ghearele înspre butonul roșu se pune singur în postura de cel mai mare criminal al omenirii! Și ultimul, totodată! Adică, cel mai tare din galeria măcelarilor de oameni obișnuiți. În fapt, vanitosul și complexatul Putin se înscrie în soiul de indivizi care și-au imaginat că sunt în posesia unui fel de patriotism cu totul excepțional și care își trage seva direct de la sânul Patriei-Mamă. Direct de la Mama Rusie. Înainte de modernitate, acest soi de oameni își imaginau că reprezintă voința zeilor ori a lui Dumnezeu pe pământ. Deși Putin face mare caz de ortodoxia sa, în realitate întreaga sa ființă nu este locuită decât un ego de un cinism fără margini. Se crede singurul intermediar, adică alesul cel mai potrivit să interpreteze destinul Mamei Rusia. Numai că, asemeni altor interpreți cuibăriți la sânul Patriei Mamă, au parte de otrava unui șarpe care zace la sânul unei astfel de himere. Și-n numele căreia oamenii sunt trimiși, asemeni unor turme de orbi, să se măcelărească între ei. În numele acestei himere, fără îndoială, Putin își imaginează că își protejează semenii. Dar, până acum, i-a trimis pe cei mai tineri dintre aceștia să moară, în aceste zile, ca niște șobolani în tancurile incendiate în mod justificat de către ucraineni,…
P.S. În momentul când scriu rândurile de față, gândindu-mă la cei dragi, mă uit și la pisicile mele, tolănite a pace. Deși totul pare să fie OK, ceva rău plutește, otrăvind atmosfera… Mă întreb, înfrigurat, oare ce soartă ne rezervă sceleratul de la Kremlin… Auzi, la cretin! El este noul nostru Dumnezeu! El decide dacă vom trăi, ori ba! Așa că, din toți rărunchii, abia mai șoptesc în noapte: Lua-te-ar dracu’, Putin! Definitiv,…
Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…
Facebook
WhatsApp
TikTok
