EDITORIALUL DE MARȚI – Gheorghe SCORȚAN – Republica imperială și radicalismul politic

   Asocierea SUA unor apucături imperiale, deși avem de-a face cu o republică, nu este nici rară, nici neașteptată. Termenul de republică imperială i se datorează unui gânditor francez, lucrării sale „Republica imperială. Statele unite în lume 1945-1972„. Argumentele pentru un astfel de calificativ autorul le găsește în politica externă postbelică a Americii. O politică intervenționistă, asemănătoare politicilor unui imperiu, care intervenea sub toate formele, inclusiv prin forme violente, acolo unde SUA considera că are interese.

   Actualul președinte, Donald Trump, promițând o epocă de aur pentru America, nu s-a sfiit să anunțe noi obiective de tip imperial, obiective care nu sunt destinate doar sporirii „măreției” unei mari puteri, ci par să conducă în mod inevitabil la răsturnarea întregii ordini mondiale. Schimbarea radicală a poziției SUA față de Europa face primii pași. Greu de imaginat care vor fi următorii, iar lumea se întreabă înfrigurată unde vor duce noile raporturi între marile puteri, cum va arăta lumea viitorului apropiat? În paranteză fie spus, dispariția lui Trump – regula a două mandate, vârsta biologică – nu va conduce la reluarea vechiului curs al lucrurilor. Actualul vice al SUA este un trumpist convins. Are viitorul în față.

   Din nefericire, epoca de aur a unui voluntarism brutal, de bussines agresiv, nu a făcut decât să repună pe tapet formulele imprevizibile ale radicalismului politic. Și nu este vorba despre ceva care evoluează în societăți autocrate, închise. Ci, din păcate, despre un fenomen care pare să devină normalitate în societățile de tip occidental. Problema majoră constă în faptul că fiind vorba despre societăți democratice, unde drepturile și libertățile încă funcționează, „noua politică” a devenit rapid molipsitoare. Gesturile lui Trump, a celor din jurul acestuia, au devenit modele de conduită politică. S-a ajuns, astfel, în situația ca așa-zișii noștri suveraniști, majoritatea declarați fani ai prezidentului american, să considere radicalismul politic, de filiație americană, ca fiind cea mai nimerită modalitate de a se gestiona mulțimea problemelor societății autohtone. Lucrurile se petrec la fel și-n alte societăți de factură democratică, totul dând impresia unui fel de  tobogan imprevizibil și pe care s-au înscris orbește societățile democratice ce păreau solide. Societatea autohtonă, în ciuda fragilității democrației sale, nu face excepție. Tot mai mulți români, sătui de modul în care au fost guvernați, înclină să creadă că e nevoie de politici radicale, iar Simion și Georgescu ar reprezenta în mod adecvat acest fel de politici. Fără îndoială, trebuie să ne așteptăm la creșterea în continuare a influenței acestora în societate.

   Acesta-i contextul în care Biroul Electoral Central a respins candidatura așa-zisului „președinte ales”. Deși, după spusele unora, doar Curtea Constituțională ar fi fost în măsură să se pronunțe în chestiune. Oricum, logica bunului simț îți spune că deznodământul nu va fi unul neașteptat. Decizia anulării alegerilor nu ar putea duce la o decizie contrară, adică de admitere a candidaturii controversatului Călin Georgescu. S-ar părea că liderul AUR va fi nevoit să accepte un alt candidat care să reprezite tabăra suveraniștilor. Mai mult, Georgescu s-ar putea gândi la o posibilă postură de premier, ceea ce va fi mult mai grav decât dacă ar fi fost lăsat să ajungă președinte.

   Drept urmare, s-ar putea spune că experimentul mioritic, de a stopa ascensiunea unui radical la funcția de președinte, a eșuat. S-ar părea că democrația, chiar prin instituțiile care-o fac puternică, va ajunge, uneori, în situații critice. Deși, prin alegerile sale, poporul poate greși, este evident că acest lucru nu poate fi împiedicat într-un sistem democratic de putere. În cadrul acestuia, am convingerea că fenomenul care a contribuit din plin la actuala ascensiune a radicalismului politic a fost banala înlocuire a spațiului public cu cel virtual. În acest sens, politicienii de pretudindeni au pus zdravăn umărul la fragilizarea democrației, imaginându-și că rețelele sociale sunt doar un mijloc eficient de manipulare electorală. Platformele de socializare s-au dovedit a fi nu doar simple căi de manipulare, ci adevărați factori constrângători ai unei realități ignorate. Și care au dovedit că este necesară regândirea unor structuri și instituții ale sistemului de putere de factură democratică.

   Aici, radicalii au dreptate: vechii politicieni nu sunt capabili de a revigora democrația. În schimb, noii emuli ai republicii imperiale o pot compromite prin radicalismul lor politic, care poate scăpa de sub control.

Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…