Oare cum ar fi judecat marii corifei ai teatrului absurd situația prin care trece Ucraina! O situație care ne tocește, făcând-o inaplicabilă, nu doar logica de uz cotidian, ci ne zdruncină și nervii. Căci, după cum știm, acolo, vezi Doamne, n-ar fi război, ci doar niște biete operațiuni militare speciale. Desigur, termenul fiind valid doar în viziunea celor de la Kremlin. Ortodocși până în vârful ghearelor, dacă te ghidezi după mătăniile făcute de ochii prostimii, aceștia sunt însă dispuși să verse asupra tuturor creaturilor Domnului o iarnă nucleară. Oricum, restul oamenilor care mai au credință în rațiune, îngrijorați de situație, încearcă să scoată piatra aruncată, poate doar la mișto, de fostul colonel KGB. Revenind însă la corifeii absurdului, îmi imaginez că, prizând situația generată de acțiunile Kremlinului, aceștia ar intra probabil într-o perplexitate de piatră, care i-ar fi silit, fără doar și poate, la perspective artistice greu de bănuit. Drept consecință, îndrăznesc să-mi imaginez nu doar că am fi avut o altă evoluție a literaturii dramatice, și, la fel de probabil, scriitura acestora ar fi trimis înspre o cu totul altă semnificație existențială a condiției umane.
Fără îndoială, absurdul care s-a abătut în aceste zile asupra fragilei noastre condiții ar fi avut o cu totul altă amplitudine în mintea și sensibilitatea acestora. Ori, cine știe? Este posibil ca absurdul cotidian generat de către Putin să se dovedească suficient lui însuși. Atât de acut însă în manifestarea sa cotidiană, încât ar face caducă orice transpunere de factură artistică. La ce bun arta?, te-ai putea întreba. Căci, dincolo de o anumită limită, amploarea absurdului cotidian face inutil orice exercițiu imaginar care l-ar avea pe acesta drept obiect de reflecție. Puși în mod silit într-o anumită situare, realitatea însăși pare să nu mai suporte interpretări. Și nu este o exagerare, atâta vreme cât condiția umană pare să nu mai facă posibil chestionări nu doar cât de cât subtile, ci pur și simplu de amplitudinea minimei existențe. O condiție care, iată, din pricina unor mediocrități ce par turbate, a ajuns să fie pusă sub semnul celui mai banal înțeles existențial: în ciuda unor miliarde de conștiințe, din perspectiva cărora Universul are un sens, iată cum un singur individ, că așa o vor neuronii săi betegi de putere, poate pur și simplu anula orice condiție umană!… Reală, ori doar imaginară! Altfel spus, aflată în preajma unui buton nuclear, o gheară a unui descreierat poate să anuleze nu doar milenii de evoluție a culturii umane, ci însăși imensitatea unui Univers. Chiar dacă există probabilitatea ființării și a altor inteligențe în cadrul acestuia. Și astfel se face cum o posibilitate, care în urmă cu câteva săptămâni ni s-ar fi părut nu doar absurdă, populând doar un teritoriu al imaginarului, a ajuns din pricina unui singur exemplar uman să fie și posibilă de-a dreptul. Cui i-ar fi trecut prin minte că milioane de minți vor fi în situația de a trăi sub spectrul sinistru al incapacității ghicirii intențiilor unui singur individ? Și aceasta, să fim realiști, nicidecum din pricina cine știe cărei genialității strategice a acestuia, ci numai datorită faptului că individul e în posesia unei valize nucleare. Mai absurd decât atât este imposibil de imaginat: un singur exemplar uman, totuși marcat de o mulțime de complexe, care se visează în pijamaua lui Petru cel Mare și, desigur, intrat în contact direct cu spiritul Maicii Rusia, este convins că va rearanja prin șantaj nuclear balanța de putere mondială. De pe urma căreia, se înțelege, Rusia se va reinstala drept un pol de putere ca în vremea URSS și a Războiului rece. De ce o asemenea pretenție? Singurul argument de care dispune Putin fiind doar cele șase mii de ogive nucleare deținute de către Rusia. Și puse în aceste zile în dispozitivului celebrei rulete rusești. De părcă miliarde de revolvere, având în magazie un singur glonț, au fost puse la tâmplele locuitorilor din întreaga lume. Și un singur jucător: Putin! Putin, exterminatorul! Acesta este adevărata dimensiune a acestui jalnic exemplar uman, care se joacă cu însăși existența speciei umane.
Din nefericire, trebuie să realizăm că dezvoltatul Occident nu a pus cu adevărat în ecuație comportamentul lui Putin, deși autocratul în formare a dat semne de schimbare a normalității funcționării acestui comportament încă din 2007. Ajungând, cum bine vedem, ca în 2022 să amenințe că am putea cunoaște nenorociri neexperimentate încă în istorie. Să-mi explice și mie vreun exemplar „putinist” dacă o asemenea grozăvie, adresată nu doar inamicilor, ci tuturor oamenilor, ar fi doar o chestiune de retorică din obișnuitul arsenal de ducere a războiului! Că, vezi Doamne, ar trebui să avem în vedere faptul că loviturile nucleare tactice ar putea fi ținute sub control. Doar idioții ar putea crede însă așa ceva… Așa că, nu ne rămâne decât să conchidem că o atare încrengătură a speciei umane, cum sunt fanii lui Putin, nu merită să li se spună decât că sunt doar niște biete creiere spălate. Iremediabil! În rest, țarul Putin, oricum ai aranja piesele actelor sale, dă dovadă că se plasează în afara realității. Avem aici în vedere premisa unui Putin care nu și-a pierdut încă mințile. Că realizează că argumentul gazului, a altor minerale, nu peste multă vreme, nu vor mai avea cine știe ce greutate. Că Europa se va putea dispensa de dependența energetică față de Rusia. Realitatea nudă fiind extrem de simplă: cea mai întinsă țară din lume, destul de slab populată, are un PIB apropiat de cel al Italiei. Iar, de bănuit, fără îndoială, ar fi că liderul de la Kremlin este conștient de ceea ce are la dispoziție pentru ducerea unui război cu lumea occidentală. Dacă am miza pe existența rațiunii, Putin ar trebui să recunoască că a evaluat greșit situația, că ușurința anexării Crimeii nu se verifică în cazul Ucrainei. Altfel spus: a dat chix! Context în care ar trebui să plece, pur și simplu. În paranteză fie spus, așa cum, cei responsabili de dezastrele din Irak, Afganistan nu-și vor cere niciodată iertare, nu trebuie să ne așteptăm la așa ceva nici de la Putin… Ne putem lipsi de asemenea dovezi ale unor atribute umane.
Problema consecințelor greșelii lui Putin se complică însă, în mod paradoxal, odată cu situarea în viitorul apropiat a celor care-l susțin pe acesta. A unui viitor fără Putin. Și când aceștia, adică rușii de rând, vor avea sentimentul că le vor lipsi instrumentele mentale și afective de control asupra evenimentelor realității. Deloc întâmplător, în paranteză fie spus, nevoia acută de control asupra fenomenelor întâmplătoare ale realității, nevoie care are și funcționalități religioase, se asociază și cu apetența pentru forme paternaliste de putere. Totul fiind de regulă împachetat în umanismul creștin. Nu degeaba acesta s-a dezvoltat, de la Constantin încoace, sub auspiciile rațiunii și intereselor statale. Și nu-i avem, mai sus, în vedere pe cei care fac parte din cercul de putere a lui Putin, ci ne gândim la rușii de rând care au atât nostalgia puterii fostului URSS, cât și convingerea că Rusia nu poate supraviețui în absența unei mâini forte. Așa cum este aceasta reprezentată de liderul de la Kremlin. Putin realizează pe deplin aceste surse ale puterii sale. Și se comportă în consecință. Știe foarte bine că rușii care-l susțin vor accepta orice vine din partea acestuia. Mecanismul mental este simplu: rusul de rând va ocoli fără prea multe complicații de conștiință tot ce l-ar pune într-o situație de disconfort intelectual ori afectiv. Psihologii folosesc termenul de disonanță. Deși rusul de rând realizează că este război, acceptă fără probleme termenii oficiali de a defini ceea ce se întâmplă în Ucraina. Nu se poate dispensa de cel care-i dă sentimentul de siguranță, de control în raport cu formele întâmplătoare ale realității. Pentru rusul de rând, adevăratul referențialul existențial este reprezentat de către Putin. Democrație, alegeri libere, libertatea presei etc. sunt elementele unor narative care, asemenea unor semințe, sunt aruncate pe un sol infertil.
Dintr-o astfel de perspectivă, probabil, sancțiunile nu se vor constitui un acei factori care să ducă la erodarea puterii lui Putin. Așa că, în loc să escaladeze izolarea Rusiei, Occidentul mai degrabă ar trebui să construiască punți diplomatice pentru ieșirea din criza ucraineană.
Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…
Facebook
WhatsApp
TikTok
