O fantomă bântuie lumea zilelor noastre. Nu este, cum ne-am grăbi să credem, aceea a comunismului, invocată în primul manifest comunist. Ci, ca să vezi, în cauză pare să fie spectrul fantomatic al unei ditamai democrații de tip occidental. Cum este cea americană. Și care, potrivit evenimentelor recente, a cam luat-o razna! Ceea ce se petrece în planul relațiilor dintre statele occidentale sunt grăitoare în acest sens. Oamenii de rând au trăit, recent, momente dramatice. Milioane dintre semenii noștri, trăitori atât în orizontul și spiritul așa-ziselor valori de factură democratică, dar și-n credința unei lumi care părea că ar funcționa încă după regulile izvorâte din tragediile și învățămintele celei de a Doua Conflagrații Mondiale, au fost nevoiți să asiste siderați la ultimele acrobații geopolitice ale liderului american. Și mulți dintre aceștia au început să realizeze, că, de fapt, lumea, așa cum o știam, se va schimba în mod radical. Și aceasta, nicidecum după cine știe ce îndelungate analize ori dezbateri, ci potrivit dorințelor schimbătoare ale unui singur om. Investit cu puteri discreționare, la prima vedere. Și care, deși aflat în amurgul ființării, înconjurat de yesmeni, puțin îi pasă de ceea ce va lăsa în urma sa.
Ambalând în noi straie doctrina Monroe, America de Sud pare să fi fost prea mică pentru hrănirea îndestulată a vanității celui de al 47 președinte american. Poftind ba la Canada, stat democratic, ba la Groenlanda, teritoriul altei democrații de tip occidental, ambele membre NATO, dl. Trump se mișcă precum un elefant într-o lume tot mai complexă. Amenințând cu taxe absurde statele europene care au refuzat să-i cânte în strună, marele histrion octogenar, nevizitat de înțelepciune, pare să se asemene personajului interpretat de Chaplin. Cel care, întruchipându-l pe Hitler, se juca grotesc cu un balon reprezentând planeta. În paranteză fie spus, ambele personaje, să nu uităm, au dobândit puterea pe un val de simpatie populară. Ceea ce, probabil, a contribuit la închegarea credinței că, prin acțiunile lor, ar întruchipa interesele poporului. Fără doar și poate, prezidentul american este convins că ceea ce face este în interesul americanilor. Mai mult, este încredințat că reprezintă o culme a leadership-ul care s-a perindat în ultima vreme la conducerea SUA.
Deocamdată, anunțând că nu va folosi forța în Groenlanda și nici nu va mări taxele pentru unele state europene, lumea pare să fi răsuflat ușurată. Slavă Domnului! Ceea ce ar fi fost cel mai rău nu s-a petrecut. Ceea ce nu înseamnă că lucrurile s-au potolit. Căci, acestea nu sunt simple, cum par la prima vedere. Lumea a luat-o deja pe o cale fără întoarcere. Intențiile liderului american, departe de a fi doar rodul unor tactici de negociere, în vederea maximizării avantajelor, în realitate, au sugerat și altor puteri că utilizarea forței este din nou posibilă. Este legitimă, chiar! Că poate îmbrăca hainele scuzabile ale interesului național. Că voluntarismul în relațiile internaționale este o modalitate de atingere a unor obiective politice firești pentru interesele naționale. Că, în fine, ceea ce ne imaginam că ar fi fost regulile ordinii mondiale, au reprezentat doar un fel de intermezzo al unei partituri la fel de veche ca însăși civilizația umană. Și în care, după cum știm, cei puternici au stabilit regulile. Că forța dreptului, așa cum a fost și ideea „sfârșitului istoriei”, au fost doar convingeri iluzorii. Că, de acum înainte, a fost netezită calea înspre un fel de „normalitate” a înstăpânirii dreptului forței.
Că așa stau lucrurile, grăitoare sunt o serie de schimbări în planul a ceea ce înțelegem prin noua ordine mondială. Și considerate, deocamdată, ca fiind fără însemnătate. Astfel, este deja vizibil un fenomen care începe să îngrijoreze: în proporții diferite, asemeni ciupercilor care apar după ploaie, în mai toate statele europene s-au înmulțit și consolidat curentele conservatoare care își iau lumina de la ideile „trumpiste”. Orice gest al acestuia este aplaudat fără rezerve de lăstarele plantate de ideologia MAGA. Mai mult, până și politicienii partidelor tradiționale își dau tot mai mult silința să fie foarte atenți, să nu-l supere pe Trump, să-i răsfețe grandomania. Temenelele și laudele au devenit loc comun în diplomația internațională. Se umblă cu fereală, ca nu cumva să atragi furia dlui. Trump.
Nici politicienii mioritici n-au rămas în afara influenței noii adieri ideologice produsă de prezidentul american. Astfel, ideile politice autohtone, aglutinate sub pălăria largă a suveranismului, dar și sub stindardul lupului dacic, au născut o curiozitate doctrinară. Un fel de struțo-cămilă ideatică. Pe scurt: pupincurismul patriotic... Deși titulatura pare o contradicție în termeni, aceasta acoperă ceea ce se întâmplă în realitate. Cum este posibil să-ți afirmi suveranitatea, patriotismul, dar să fii în permanentă stare de servitute în raport cu interesele unui stat aflat peste ocean? Patrioții mioritici arată că se poate și este în interesul nostru național. Astfel, când prezidentul nostru, tergiversând luarea unei decizii, a vorbit despre necesitatea unei analize a inițiativei pentru pace a liderului american, patrioții noștri au sărit ca arși. Vezi, Doamne, doar SUA ne asigură cu adevărat siguranța. De parcă, Europa și NATO n-ar exista! Vituperează că ar fi trebuit să răspundem favorabil. Imediat. Chiar dacă inițiativa va avea consecințe directe asupra actualei arhitecturi mondiale. Ce mai contează consecințele!
Este posibil ca ONU – o convenție între state, după cum știm, bazată pe o cartă, pe un document semnat și ratificat, nicidecum pe ceva destul de vag, cum este Consiliul Păcii pus la cale de dl. Trump – să fie înlocuită de o inițiativă de drept privat. Și care, drept urmare, să fie gestionată în acest sens. Inițiativa Consiliului nu este una a statului american, trecută prin parlament. Majoritatea aderenților reprezintă, deocamdată, niște dictaturi. Inițiativa este într-un fel asemănătoare poveștii tortului reprezentând Groenlanda, dar acoperit de steagul american. O tărășenie rușinoasă, plină de ridicol. La care s-a pus botul cu nonșalanță. Adepți ai pupincurismului patriotic, într-un stil mioritic, liderul opoziției autohtone, ca un veritabil yesmen – ca să nu-i spunem altfel – s-a grăbit să taie și să înfulece din prăjiturică. Fiind astfel convins că slujește interesele noastre naționale.
Să fim înțeleși: nu doar Europa are „faliții ei”. Neaparat trebuie să ne împiedicăm de astfel de exemplare umane la tot pasul și pe meleagurile autohtone.
Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…
Facebook
WhatsApp
TikTok
