EDITORIALUL DE MARȚI – Gheorghe SCORȚAN – PSD pare să se antreneze

…întru postura de partid în opoziție! Și aceasta, în mod surprinzător, chiar în avans de a i se oficializa noua situare pe scena politică autohtonă. Și care, le place ori ba PSD-iștilor, s-ar putea să dureze chiar mai mult de un întreg ciclu electoral. Oricum, în paranteză fie spus, nimeni n-ar putea să ghicească dacă nu cumva „noul cdr” n-o să dea în primire înainte de vreme, iar noi, onoratul și curtatul electorat, ne vom prezenta la urne cu anticipație. Și desigur, într-o atare situație, nimic deosebit ca PSD-ul să-și imagineze că va fi un fenomen „de bine” pentru dînsul. Și dinspre care i se va sufla un vânt favorabil în pânze… Dar, „copiii Moșului”, aista nu-i decât o supoziție! Așa că, le place ori ba, putem concluziona că realitatea este că PSD-iștii sunt nevoiți să se pregătească pentru cel puțin patru ani de pace politică! În opoziție…

Ei, bine, s-ar părea că, pe undeva, congenital, PSD-ul domnului Ciolacu pare să fie nu doar de pe acum pregătit pentru relaxarea specifică unei păci politice, odată cu încheierea unui ciclu electoral, ci, hăt, de ceva vreme în urmă. De pildă, este evident că PSD este un partid care, odată cu încarcerarea lui Dragnea, pare să-și fi pierdut cu totul busola. Desigur, nu ne pronunțăm acum asupra celor indicate de către acele busolei. Ci doar asupra faptului că nimic din ceea ce, instituțional, s-a petrecut la nivelul acestui partid nu lasă să se întrevadă ceva care să scoată acest colos cu picioare de lut din starea de letargie care l-a cuprins după episodul Dragnea. În acest sens, să ne gândim numai la faptul că un asemenea partid nu a fost capabil să selecteze un candidat cu șanse, cât de cât reale, de câștig la alegerile prezidențiale. De fapt, un candidat care, în prezent, continuă să fie un nimeni atât la nivelul partidului, cât și al vieții publice. De parcă, am fi avut de-a face cu un fel de organism care, nu știm din ce pricină, a fost separat de propriul organ de reflexie asupra realității. Adică de organul care era destinat să gândească! ar ceea ce i se întâmplă recent nu pare să contrazică această adevărată logică a toboganului pe care PSD pare să-l fi încălecat cu acea inerție specifică celui destinat să nu se poată opri din cădere. Păi, cum altfel să înțelegem cheia în care PSD-ul a citit textul constituțional referitor la modul în care domnul Iohannis va stabili noul premier. Nu altminteri decât să se mai piardă, în realitate, ceva vreme prin desemnarea unui premier din partea PSD care, oricum, nu ar fi putut să formeze nicidecum o majoritate. Pe ce se bazează PSD: vezi, Doamne, ar fi fost o chestiune de principiu ca domnul Iohannis s-o ia pas cu pas și să dea întâietate PSD-ului la formarea unei majorități stabile în legislativ și care să genereze un executiv așijderea. Dar, cu certitudine, ar fi fost o soluție care, trebuie să convenim, n-ar fi avut nicio legătură cu realitatea. Într-un fel, tot într-o logică aiurea, dar tot paralel cu realitatea românilor, așa cum după europarlamentare domnul Iohannis a invocat problema ilegitimității PSD, acum PSD invocă aceiași ilegitimitate: ieșind pe primul loc, ar fi trebuit să i se încredințeze formarea guvernului. Argumentul? Poporul nu-l mai vrea nici pe Iohannis și nici pe PNL. În paranteză fie spus, tot mai mulți sunt de părere că procentele obținute de către PNL sunt, în realitate, ale domnului Iohannis. Oricum, nu se poate să nu observăm că, invocându-se chestiunea legitimității, se orăcăie într-o notă pur demagogică în numele românilor, poporului etc. Dar, în fapt, și unii și alții fac recurs la ceva cu care n-au de fapt nicio legătură: românii și realitatea, ca să nu mai pomenim și de bunul simț.

Ne place ori ba, suntem nevoiți să constatăm că și în partea dreaptă a eșicherului politic lucrurile nu stau în roz, dacă ne gândim la realitate. La acest capitol, nu doar PSD-ul stă prost. Și nu ne gândim doar la bâlbele formării acelei majorități necesare construirii unui guvern, ci la absența unei aderențe cât de cât moderate la realitatea care le alimentează legitimitatea. Căci la ce altceva ne putem gândi în momentul în care noul arc guvernamental se pronunță în numele românilor! Care români? Cei care reprezintă 67% dintre cei care nu s-au prezentat la vot? Dacă facem un simplu calcul, observăm că legitimitatea invocată de către cei care vor forma executivul abia se apropie de un biet 16%. Căci, restul de 16% este al PSD și AUR. Sunt cifre care arată realitatea prezenței la vot și orice invocarea a legitimității ar trebuie să țină cont de acestea. Realitatea este că doar 16% dintre semenii noștri au votat cu așa-zisa dreaptă. Nimeni nu poate ignora că doar aproximativ jumătate dintre cei care s-au prezentat la vot au acreditat așa-numita dreaptă care se pregătește să preia puterea și, în consecință, să genereze o suită de decizii care se vor răsfrânge asupra celorlalți semeni de-ai lor, care se numără printre cei care nu i-au votat, dar reprezintă 84% din electorat.

Domnilor, care vă pregătiți să guvernați, ar trebui să nu uitați o asemenea realitate! Altminteri, este cât se poate de evident că, din istorie, cei care ar trebui să tragă ceva învățăminte nu sunt câtuși de puțin capabili de un asemenea gest. Problema nu se reduce doar la termenii pe care îi putem defini în spațiul nostru, autohton, ci pare să cuprindă un spațiu mult mai larg. Este suficient să fim atenți la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Este evident că urmează să se petreacă schimbări majore în lumea pe care o considerăm civilizată. Și cum, Dumnezeule, ne pregătim să ne adaptăm la un asemenea spectacol? Cu un concept din rezistența materialelor? Să fim serioși, cred că puteam mai mult… Sper să ne bată norocul, așa cum s-a întâmplat acum mai bine de un secol, când s-a făcut România modernă, căci, din perspectiva politicienilor, vom rămâne la voia unei sorți pe care n-avem nici măcar capacitatea de a o percepe, darămite s-o pricepem.

Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…