Din capul locului trebuie spus că nu este vorba despre un protest care să fi avut vreun plan de desfășurare, ori cumva vreo listă cât de cât clară de revendicări. Mai degrabă, este vorba despre proteste care, asemenea unor pârâiașe, s-au alăturat unui curent mai general, ajungându-se prin aglutinare la ceva care a luat proporțiile cunoscute. Drept urmare, deloc întâmplător, unii dintre protestatari s-au mulțumit cu cele 13 puncte negociate cu miniștri de resort. Alții, în schimb, continuă să facă presiuni asupra guvernanților.
Probabil, este principalul motiv din pricina căruia asistăm la o mișcare socială cam pestriță, cu o listă de revendicări contradictorii, unele dintre acestea având evidente note politice, iar altele fiind de-a dreptul hilare. Oricum, este de datoria Executivului să continue negocierile. Căci, sunt situații în care doar dialogul sincer poate stinge ceea ce se poate transforma, treptat, într-un conflict ale cărui consecințe sunt greu de bănuit în acest moment.
Ceea ce este notabil este faptul că, prin aceste proteste, fermierii și transportatorii autohtoni s-au alăturat mișcărilor de aceiași factură din alte state Europene. Astfel, este posibil să avem de-a face cu un fel de impuls mimetic care a influențat în parte și declanșarea evenimentelor din România. Deși, în mod evident, adevăratele motive le găsim în îndelungata ignorare, de către habarniștii care ne guvernează, a problemelor celor din agricultură și transporturi. Ce să mai spui, când un ministru, un fel de politruc inamovibil, s-a arătat mirat că lumea protestează și are o serie de revendicări. Domnia sa, ca să vezi enormitate, nu a fost anunțată mai din timp de nemulțumirile protestatarilor. Oricum, trebuie remarcat că, în ciuda faptului că România „beneficiază” din plin de serviciile unui prezident absent de la mai toate problemele autohtone importante, totuși coaliția de guvernare s-a „descurcat” destul de bine până în prezent. Adică, a făcut promisiuni că va face și drege. Doar timpul ne va spune cât se vor traduce în realitate. La acest capitol, după cum știm, actualii guvernanți au o listă destul de lungă de promisiuni neonorate.
Ar fi un perspectivă care discreditează parțial cam toate teoriile și comentariile de factură conspiraționistă. Adică, vezi Doamne, unii protestatari ar fi avut o cheiță întoarsă de către „servicii”, având drept obiectiv lupta politică dintre diversele facțiuni ale unor partide aflate inevitabil în competiție. Deși, pe de altă parte, acestea fac parte dintr-o coaliție. Puțin probabil. Totuși, nu trebuie ignorate o serie de acțiuni care par să fi avut menirea de a compromite protestele. Este vorba, fără îndoială, despre apariția unei serii de revendicări care n-au nicio legătură directă cu interesele protestatarilor. Deși, cu adevărat, explicația cea mai simplă trimite la firava capacitate de organizare sindicală a celor din agricultură și transporturi. Chiar dacă au forme de asociere, acestea sunt încă la început. Ca să nu mai vorbim despre aiureala cu posibilitatea succesului mioritic al unui posibil partid al fermierilor.
Mai va, până să se ajungă acolo!
Un alt aspect remarcabil este faptul că încercările cuplului Simion-Șoșoacă de-a a se implica în proteste s-au sfârșit lamentabil. Ceea ce nu înseamnă că, potrivit unor sondaje, unele extrem de controversate, pomeniții n-ar fi pe un trend crescător în preferințele electorale ale românilor. După cum știm, sondajele măsoară într-o oarecare măsură intenția de vot la un moment dat. Intenție care se poate schimba în momentul exercitării votului
Și că tot făceam vorbire despre „sincronismul” autohton cu evenimente din Europa, trebuie să amintim despre o întârziere notabilă: spre deosebire de Germania, de pildă, în România nu s-a închegat, sub nicio formă, în spațiul public, nicio idee ori vreo acțiune semnificativă îndreptată împotriva extremei drepte. Aceasta continuă să fie privită doar drept o formă de exprimare relativ excesivă, reductibilă îndeobște la limbajul utilizat. Cât despre violența unor comportamente, acestea nu prea îngrijorează pe românul de rând. Acestuia i se pare că partidele și politicienii care au trecut pe la guvernare în ultimele trei decenii ar merita din plin o atitudine mult mai radicală decât cea exprimată de cuplul Simion-Șoșoacă.
La acest capitol, media are, fără îndoială, o contribuție aparte în întreținerea unei atmosfere de-a dreptul cețoase: confuziile conceptuale fac parte deja dintr-un fel de rațiune de uz cotidian. Consumatorul obișnuit de media, ori un gură cască curios, nu are nicio șansă de-a face vreo discriminare, de pildă, între așa-numiții progresiști și neomarxiști, între reziști și extremiștii de dreapta etc. Avem de-a face cu un amalgam de termeni care sunt folosiți cu dezinvoltură academică de tot felul de tineri și fătuci care habar n-au despre ce este vorba. Scuza, de sorginte profesională, că, vezi Doamne, așa au învățat să procedeze, este superfluă. Că așa stau lucrurile, este suficient să privești câteva minute la titlurile unui post de știri. Ai senzația că apocalipsa bate la ușă în fiecare clipă.
Noroc că, deocamdată, realitatea nu se mișcă după titlurile media!
Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…
Facebook
WhatsApp
TikTok
