ortooxacell kiss2022.gif Flax

EDITORIALUL DE MARȚI – Gheorghe SCORȚAN – Potopul de după…

Deși apropiat de consecințele catastrofale ale unui diluviu care și-a făcut meandrele prin alte părți ale Europei, în cazul nostru, deși au fost unele regiuni răvășite de inundații, potopul invocat în titlu nu vizează cine știe ce revărsare de ape furioase și incontrolabile, ci se referă la problemele care, în absența soluționării lor, se tot acumulează asemeni apelor adunate în spatele unui baraj. O acumulare care, în cele din urmă, va duce la un deznodământ așteptat: ruperea catastrofală a digului. Trebuie spus însă din capul locului că amânarea soluționării problemelor nu este o trăsătură care să definească doar actualul executiv. Nicidecum! Este o hibă care a caracterizat mai toate executivele care s-au perindat în ultimele decenii. Și nu este, fără îndoială, vorba despre mult invocata moștenire pe care un partid o lasă în urma sa altui partid. Ci despre un fenomen care, asemeni unui potop, adună aluviuni care se tot adiționează și, astfel, firesc, ajung la dimensiunea și complexitatea unui monstru care distruge totul în jurul său. Nu doar absența rațiunii naște monștri, ci și amânarea, până la sufocare, a utilizării acesteia în formularea și soluționarea problemelor unei societăți poate fi o pepinieră pentru monștri care din micuți monstruleți vor ajunge treptat ceea ce vor marca în mod major obsesiile noastre față de obsedantul imobilism al unei societăți întârziate într-o modernitate mult așteptată,…

Într-un fel, culoarea care ne particularizează, comparativ cu alte state europene luate drept model de către politicienii noștri, se datorează în principal acumulării de probleme nesoluționate la timp. Și, drept consecință, datorită acestui fapt ajungem să fim martorii neputincioși ai nașterii unui ghem monstruos de probleme ce par insolubile. Faptul că în prezent pare facil să arunci o atare hibă mai ales pe seama alegerilor interne din PNL, trebuie reținut că acestea nu fac decât să mascheze parțial fenomenul. Căci, în realitate, chiar și în absența a acestor alegeri, fenomenul care ar fi caracterizat preponderent comportamentul executivului, relativ la problemele societății autohtone, ar fi fost același: amânarea soluționării acestor probleme! Ceea ce nu ar însemna altceva decât o acumulare a acestora! Altfel spus, o creștere treptată a complexității somațiilor din partea unei realității autohtone care, altminteri, dacă s-ar fi acționat la timp, n-ar fi fost apoi atât de inabordabilă pentru partidele și politicienii noștri. La nivelul acest palier, când ne referim în general la partidele autohtone, trebuie subliniat că nu trebuie să avem în vedere doar partidele aflate la pupitrul puterii, ci și partidele și politicienii care formează opoziția. Este cât se poate de evident că de modul în care acționează partidele aflate în opoziție o serie de probleme ajung să fie mai mult sau mai puțin explicit formulate în spațiul public. Iar de aici, dacă bineînțeles am fi avut de-a face cu politicieni cât de cât responsabili, în mod normal s-ar fi deschis un proces de soluționare în timp util a unor probleme presante. În schimb, în realitate, politicienii din opoziție plutesc în aceiași supă incertă și lânoasă în care se lăfăiesc și politicienii care controlează butoanele puterii. Consecințele nu sunt greu de bănuit: cu o serie de politicieni la putere, cu alții aflați temporar în opoziție, semnificativ este faptul că societatea autohtonă este văduvită de o agendă clară a priorităților care își așteaptă soluționarea. Nu degeaba referențialul nostru identitar este priponit între două jaloane definitorii: fie acceptarea inevitabilului de tip mioritic, fie împăcarea cu logica destructivă și prostesc repetabilă a meșterului Monole. În ambele cazuri, nicidecum nu poate fi vorba despre vreun efort care să conducă la amorsarea unui proces continuu de formulare, dar și soluționare de probleme.

Dacă, abrupt, cineva s-ar întreba asupra cauzei fenomenului în discuție, cred că am putea da vina pe prostie pur și simplu! Altminteri, îmi vine tare greu să cred că o serie dintre semenii noștri, recte cei care formează găștile care se încaieră democratic pentru cașcaval, ar fi chiar atât de inteligenți încât să întrețină tot acest spectacol împâslit în vederea întreținerii unui joc de pe urma căruia să aibă un câștig consistent. Nu cred într-o asemenea inteligență, de magister ludi, care să ne păcălească într-un asemenea hal! Mai degrabă sunt tentat să cred că întregul proces constă într-un agregat care funcționează pe bază de prostie! Doar aceasta ar putea explica și consecințele neintenționate care ar putea duce la blocarea întregului sistem în anumite condiții. Nu cred că se gândesc că, într-o bună zi, totul se poate reseta!

Dar să revenim la sistemul care funcționează în momentul de față! Este evident că acesta funcționează sub auspiciile întâmplării și a deciziilor care nu depășesc orizontul unui lung de nas! Astfel, în loc ca, de pildă, să se fi aplicat din capul locului pensiilor speciale un inteligent procent de impozitare, ceea ce ar fi condus la diminuarea rapidă a unor pensii exagerat de mari, s-a preferat un exercițiu de imagine asociat unei retorici radicale de impunere a unei dreptăți sociale abstracte, care, cel puțin până în momentul de față, nu a condus decât la desființarea pensiilor foștilor parlamentari care, atenție, nu reprezintă decât 1,3% din totalul pensiilor speciale. Dacă te întrebi ce s-a făcut cu acești 1,3%, ajungi la concluzia că, socialmente, s-a depus un efort instituțional care nu a meritat efortul. Nici faptul că astfel s-ar fi rezolvat o chestiune de principiu nu ar putea fi invocat în mod rațional: căci, la ce bun o acțiune care nu lasă în urma sa consecințe palpabile?! Nici acum nu se știe ce se va întâmpla cu restul de 98,7% dintre pensiile care, cică, ar urma să fie soluționate într-un incert viitor. Exemple de acest gen sunt nenumărate: începând de la recalcularea pensiilor, creșterea facturilor la energie, distribuirea fondurilor pentru primării etc. și terminând cu orice ar putea trece prin capul cititorilor acestor rânduri!…

Dar, trăgând linie: nu trag nădejde că prostia invocată ar avea prea curând vreun leac, ci tare cred că noi, cei de rând, o să-i supraviețuim în vreun fel anume!…

Amin!

Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale

Distribuie:

Lasă un comentariu

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media