EDITORIALUL DE MARȚI – Gheorghe SCORȚAN – PNL – PSD, nuntă pe muzică de import!

Dansul, pe manele…

În ciuda credinței uzuale, valabilă în urmă doar cu foarte puțin timp în urmă, potrivit căreia PSD și PNL vor rămâne pe vecie dușmani ireconciliabili, ei bine, aceasta are toate șansele să devină istorie. Și încă una plină de mister! Probabil, tragem nădejde, se va lămuri cândva! Oricum, mai toată lumea a aflat că la ordinea zilei se conturează o posibilă coaliție a acestora în vederea guvernării. Mai mult, s-ar părea că un atare proiect va ajunge să capete concretețe într-un ritm cât se poate de alert. Potrivit zvonerilor din media, s-ar putea trage concluzia că pomenitul ritm nu va sta sub auspiciile lui allegro, ci ale lui schnell…

Dintr-o atare perspectivă pare cât se poate de rațional să-ți imaginezi că schimbarea de macaz, venită via Cotroceni, este în totalitate de inspirație alogenă, aceasta neavând, în mod evident, niciun fel de referențial în cultura noastră politică. O cultură la care au contribuit din plin mai toate partidele noastre postcomuniste.Vorbind despre specificul mioritic al pomenitei culturi politice de uz cotidian, ar trebui să nu uităm prea curând atât de neostoita patimă cu care se stucheau cele două tabere, acum în tandrețuri prenupțiale, dar și incapacitatea cronică a partidelor noastre de a guverna în coaliții. E un fapt de netăgăduit! În cele trei decenii de parcurs postcomunist s-au depus mai toate cele necesare în vederea nașterii unei culturi a confruntării, nicidecum a dezbaterii, a utilizării demonizării adversarului, nicidecum în folosirea rațiunii și a contactului cu realitatea pentru construirea propriei identități etc. PNL-ul, de pildă, își datorează profilul doctrinar mai puțin ideilor cât se poate de vagi referitoare la tot felul de reforme, care urmau să se prăvale asupra noastră, cât mai ales atitudinii agresive la adresa PSD, dar și a unei strategii identitare în oglindă.

În ciuda acestui fond cultural, peste noapte, după cum se poate vedea, cele două partide sunt aproape gata de o împăcare de-a dreptul istorică. O istorie, însă, care nu le conferă totuși nicio șansă de succes. Poate cu excepția înfruptării, unora și altora, indiferent de tranșeea ideologică asumată, din mălaiul promis prin PNRR… Oricum, ceea ce contează, ne asigură cele două partide, ar fi motivat, cică, vezi Doamne, din perspectiva atât de onorantă a interesului național. Haida, de! Oare nu cumva, și înainte de revelația acestei schimbări de macaz, tot de interesul cu pricina erau munciți actanții noștri politici. Fără îndoială, dacă e să ne uităm în gura lor, doar interesul național a fost rațiunea din perspectiva căreia tranșeele ideologice au devenit tot mai largi și adânci. În mod cert, mereu și doar același interes național dicta ura viscerală împotriva adversarului politic, motivația întru anihilarea acestuia. Dacă am ține cont de intensitatea „trăirilor patriotice”, fără doar și poate un loc fruntaș în idiosincraziile cultivate cu multă patimă l-au deținut prezidentul și răsfățatul său partid, PNL-ul. Ajuns, alături de USR și UDMR, să fete, după cum știm, și „guvernul” domniei sale. Un guvern care, în ciuda ursitoarelor de serviciu, ce îi prevesteau împliniri care mai de care mai mărețe, s-a dovedit în fapt o adunătură de habarniști. Nu știu cât de hoți ori cât de roșii erau motivațiile PSD-ului, dar parcă prostii de genul celor croite, de pildă prin PNRR, nu ar fi fost posibile într-o gestiune mai democratică și datorită căreia ar fi avut acces, la crochiul PNRR, și hulitul PeSeDeeee! Să așezi, de pildă, în PNRR o condiție de 9,4% din PIB pentru pensii nu este doar o dovadă de prostie, ci una de ticăloșie, pur și simplu! Chiar să nu știe vrăjitorul userist, contributor-vedetă la „Dilema Veche”, că toate societățile, aflate la strâmtoare, au ieșit la liman tocmai prin stimularea consumului? Ca să nu mai vorbesc de deficite etc. Ajungi, pe bună dreptate, să te întrebi: ce mama lu’ pește prăjit au citit ăștia prin cele facultăți declarate ca fiind absolvite cu brio?

Revenind însă la chestiune, este evident că sare în ochi gestul prezidentului nostru de a se orienta spre o asociere (horribile dictu) cu PeSeDeee… Adică, cel care cu doar două – trei săptămâni era încă adeptul unei formule de guvern minoritar, a ajuns dintr-o dată la o soluție care ține prin alte părți, nu însă pe plaiurile noastre. Oricum o dai, comportamentul tăietorului de frunze de la Cotroceni este inexplicabil. Și aceasta, nu doar pentru clănțăii din social-media, ci și pentru electoratele celor două partide. Căci, fără îndoială, deși nimic din datele și năravurile politichiei mioritice nu arătau o asemenea evoluție în ale alianțelor dintre partidele autohtone, iată că, în ciuda identităților doctrinare asumate, identități care au alimentat totuși din belșug cu fiere electoratele principalelor noastre partide, ceea ce la nemți a funcționat normal și în mod eficient a ajuns să fie musai implementat, în grabă, și pe la noi. Că așa-i din vechime pe aici: dacă e ordin și interesul națiunii o cere,… n-ai ce face! Probabil, nici penelistul și nici pesedistul de rând nu vor fi nici prea curând și nici pe deplin lămuriți de mișcarea fulgerătoare la care lucrează, în aceste zile de criză sanitară, liderii celor două partide.

Nici gând să pun sub semnul întrebării soluția politică pe cale de a se închega, ci ușurința de a crede că și la noi sunt posibile căile raționale de a rezolva situații de criză. Cred mai degrabă că, ținând cont de ceea ce s-a întâmplat de trei decenii în societatea autohtonă, este puțin probabil să se trezească atât de brusc la realitate vreunul dintre cele două partide. Logic, este imposibil. Și aceasta, din pricină că mai tuturor politicienilor din cadrul ambelor partide le lipsesc, pur și simplu, instrumentele mentale pentru a se comporta rațional. Instrumente, ce ar face să fie și posibilă o structură ideatică capabilă de a trimite la interesul național. Căci, spre deosebire de credința larg răspândită, interesul național nu este nicidecum o chestiune de afect. Ci, înainte de toate, una care ține de rațiune. Sensibilitatea este o dimensiune care se atașează firesc unei rațiuni orientată într-o anumită direcție, motivând-o!

De altfel, dacă urmărim pozițiile, luate de actorii politici ai celor două tabere, nu se poate să nu observăm că majoritatea acestora continuă să ignore rațiunea. Pur și simplu, nicio tabără nu a oferit până acum vreo explicație a faptului de cum s-a trecut, atât de rapid, de la o adversitate ireconciliabilă la pupatul pe bot. Fenomenul este trecut în grabă, la modul abstract, în contul unui așa-zis interes național. Din nefericire, tot din pricina unui așa-zis interes național, toată șandramaua unei coaliții, care a promis câte ceva într-o atare direcție, se va prăbuși asemenea unui castel de nisip. Și credeți, cumva, că vreunul dintre artizanii construcției va oferi vreo explicație rațională. Nicidecum! Vom păpa tot fraze împănate din abundență, la modul abstract, cu interesul național.

Astfel, dacă de undeva, de prin părțile de unde ne vin directivele, s-a indicat ceea ce pe la ei este rațional, un fond care le însoțește actele și gesturile de interes public, în cele din urmă pe aici, pe la noi, în ciuda fondului muzical alogen se va dansa tot după știutele noastre manele.

Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…