Încep cu o concluzie: chiar mă bucur că s-a vândut Moldomin! Adică, am o satisfacție deosebită că s-a mai vândut o parte din scumpa noastră țărișoară, cum titrau indignate majoritatea reportajelor Tv. Chiar dacă nu știu ce vor face turcii pe aici, căci s-ar putea să fi cumpărat fosta întreprindere din sudul Banatului doar ca să aibă o rezervă în caz de nevoie, totuși, în sfârșit, abia acum cred că există cu adevărat o oarecare speranță. Căci, deși nu știm când, în locul peisajului dezolant, așa cum a rezultat acesta în urma dezafectării unei activități care în vremurile bune angrena cam zece mii de muncitori, viața din zonă chiar s-ar putea totuși anima din nou. Iar o parte din persoanele active nu vor mai emigra aiurea în căutarea mijloacelor de existență. Mă bucur și aceasta în ciuda vehemenților noștri patrioți supărați că, după unele evaluări, cam 30% din rezervele de cupru ale României nu ne mai aparțin. Ne-ar fi aparținut, dacă eram capabil să le scoatem din pământ, să le prelucrăm etc.
În privința acareturilor miniere, adică ceea ce mai există ca infrastructură construită în cadrul perimetrului recent înstrăinat firmei turcești, trebuie spus că mare lucru nu mai există. Au avut grijă de asta unii dintre locuitorii din zonă care au lăsat în urma lor doar niște ruine jalnice, bălțate din belșug de gunoaie. Unde te uiți, nu vezi decât ruină, bălării și gunoaie. Sunt, probabil și acestea, vezi Doamne, niște mici dovezi ale unui patriotism local de nezdruncinat! Tot ce a fost cărămidă a dispărut! De parcă niște bestii supraponderale, după ce au smuls hălci pantagruelice din clădirile care au adăpostit birocrați ori ateliere necesare extragerii de minereu ori diverselor reparații, au binevoit să dispară în negura timpului precum o hoardă de prădători anonimi. Și despre care, în zilele noastre, nu s-ar mai putea spune mai nimic inteligibil. Poate doar faptul că acelorași bestii le-au căzut între timp dinții ori or fi plecat în țara lor, a mâncătorilor de clădiri. Căci, ceea ce se poate vedea cu ochiul liber e faptul că un alt obiectiv economic, părăsit și el, aflat doar la o distanță de câțiva pași, a fost ocolit de furia pomenitelor bestii. Drept dovadă, când treci pe lângă fosta întreprindere de cabluri, deși închisă de vreo câțiva ani buni, ai impresia că în orice clipă vor intra printre porțile cu turnicheți mulțimea de truditori care, în prezent, zace pe acasă ori aiurea, prin larga Europă! Să nu vă imaginați că amenajarea industrială nemțească a fost salvată de la demolare, așa cum s-a întâmplat peste drum, cu întreprinderea minieră Moldomin, de patrioții care viețuiesc prin Germania. Nicidecum! A fost ferită de distrugere doar de către o mână de paznici. Adică de un număr mic de angajați puși să păzească bunurile proprietarului afacerii cu cabluri. Nimic mai simplu! Poate, pentru nemți! Căci pentru noi, fără îndoială, totul s-a dovedit ceva mai complicat! Noi, patrioți și ortodocși, cum ne stă bine de atâția ani și ani, am alocat bani, cică pentru conservarea numeroaselor obiective care, din diverse motive, și-au încetat activitatea. Ce a rezultat? Știm cât se poate de bine: după ce s-a constatat dezafectarea de prăduială, nimeni nu mai știe ce s-a întâmplat cu sumele destinate conservării, nu există niciun bilanț al pierderilor, după cum nimeni nu știe cărui ministru i se datorează părticelele din avuția națională care au fost sinistrate în relativ scurta perioadă care a urmat diferitelor falimente din fosta economie socialistă. Totul pare că s-ar fi datorat unui fel de fenomen natural, fără nume, care a pustiit totul, precum bestiile invocate de către noi la începutul rândurilor de față… Iar tot acest tablou nu face decât să-i inspire pe patrioții prezentului! Cum este posibilă o atare aberație?
Pe acest fond de dezastru acceptat tacit de către majoritatea românilor, dar și de către politicienii legitimați de către aceștia prin alegeri, apare, din când în când, aproape din neant, așa, câte un frison de indignare patriotică. Este ceva care nu ține de nicio planificare! Pur și simplu, lucrurile se petrec la întâmplare. Cum s-a întâmplat și în cazul vânzării Moldomin către singura firmă prezentă la licitație. De parcă cei responsabili de situație, adică politicienii noștri, n-ar fi știut nimic de situația în care se aflau cele 30% din rezervele de cupru ale României. Ca și cum, iată, pe nepregătite se întâmplă ceva și iar mai pierdem câte ceva din avuția națională. Și ce facem? Zbierăm patriotic din toți bojocii, ca peste câteva zile să ne indignăm patriotic de altceva… De fapt, nu suntem în stare, s-ar părea, decât de afecte care se inflamează precum efemeridele. De vreo construcție instituțională, nimeni n-are chef!
Așa că, din indignare în indignare, din vehemență în vehemență, cu ce Dumnezeu ne alegem? Cel mult, cu un fel de patriotism de doi bani! Extrem de vocal, dar fără nicio substanță… Hai, sictir!, vorba celor care au achiziționat menționatele rezerve de cupru…
SRI-ul, care are firme o mulțime, a dormit în comozii papuci ai nației și n-a găsit, acolo, o firmă de-a lor care, sub acoperire, să ne pună la adăpost scumpele noastre rezerve de cupru! S-ar părea că-i doare la bască de rezervele noastre de cupru! Poate dacă ar fi ieșit ceva câștig rapid, cine știe, s-ar fi băgat! Dar cum nu era cazul, a stat pe margine…
Așa că, dragii mei patrioți, care, asemeni unui foc de paie, vă aprindeți cu grăbire și ardeți la fel de iute, mai bine înjurați pe toți miniștri care s-au perindat pe la butoanele de care a depins avuția noastră națională, pe SRI-ul aflat la îndemâna tuturor președinților care și-au iubit semenii de n-au mai putut. Și faceți ceva concret! De pildă, cum este cazul de față: identificați-l pe ministru de care a depins soarta Moldomin, pichetați-i casa, dați-l în judecată! Identificați-l pe cel care a cheltuit banii de conservare și urmați aceiași procedură etc.
Iar dacă nu aveți chef să faceți toate acestea, lăsați-o cu patriotismul! Că măcăne tot mai sinistru! Căci, nici măcar nu aveți idee despre ce fel semințe semănați…
Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…
Facebook
WhatsApp
TikTok
