EDITORIALUL DE MARȚI – Gheorghe SCORȚAN – Patrioții de rit nou

   Patriotismul nu este doar un termen care să fi inspirat poeți, savanți, ori oameni de rând. Iar pentru politicieni, o adevărată mană, un fel de reper nelipsit în justificarea unor idei și proiecte plasabile sub generoasa umbrelă a bunurilor publice. Numite, în anumite situații, ca a fiind ceea ce se numește „interes al poporului”. De fapt, cel mai vag și păgubos concept pe care-l întâlnim, de regulă, în situații critice. Când politicienii ar fi trebuit să țină cont de nuanțe, de complexitatea problemelor, nicidecum de narative generalizante. Al căror leitmotiv este poporul și patriotismul de cea mai joasă speță.

   Deși strâns legat de funcționalitatea oricărui fel de comunitate politică a cetățenilor, pomenitul termen din titlu a suportat cu generozitate, îndeosebi în perioadele de criză, tot felul de determinări conceptuale mai mult sau mai puțin „inspirate”… De la cele care au vizat, firesc, viziuni politice menite să gestioneze într-un mod mai eficient bunurile publice, până la cele care au drept scop, vezi Doamne, salvarea „națiunii aflată în pericol”. Din nefericire, ori de câte ori o societate traversează vreo criză ceva mai acătării, politicienii „salvaționiști”, aflați sub imperiul unui soi aparte de „trezire în conștiință”, își trâmbițează, de-o manieră solipsistă, atât apelul la un popor abstract, cât și pretenția de a fi și singurele instanțe aflate în legătură nemijlocită cu pomenitul „popor”. Pentru acest soi de politicieni, „poporul”, singura monedă de pe piața politică, pare să fie un fel de perete în care, asemeni unor mingi de tenis, aceștia își îndreaptă mesajele care anunță soluții menite să rezolve criza. Nu se măsoară și nici nu se taie cu un altfel de măsură, cum altfel?, decât cu ceva care are legătură cu invocatul „popor”.

    În astfel de situații, termenul a ajuns să definească o întreagă filosofie politică. Implicit, accepții care au rostul de a justifica proiecte și acțiuni politice. Cum este și cazul orientării politice suveraniste, de tip mioritic. Este vorba, desigur, despre AUR. Care, după toate datele măsurătorilor, pare să fi depășit stadiul unui eveniment conjunctural. Căci, fără doar și poate, politica mioritică va fi de acum înainte profund articulată de ideile și proiectele acestui partid. Un partid care ocolește însă spațiul public, alegând postura unui actor politic care nu acceptă dezbaterea, confruntarea cu alte idei politice.

   Ceea ce surprinde la această formațiune, aflată în plină ascensiune, este faptul că sursa a ceea ce constituie substanța patriotismului care-l animă nu-și are originea, ca să vezi, pe plaiurile mioritice. Ci, hăt, departe! Tocmai prin America domnului Trump. Iar filosofia împrumutată de peste Ocean este cât se poate de simplă, putând fi cu ușurință vehiculată pe TikTok și la așa-numita televiziune a poporului: „românii pe primul loc!”. Chestiunea cu America înainte de toate, a primit așadar o utilizare locală. Căci, era evident chiar și pentru „popor” că România nu are cum să fie în locul unde vrea să-și plaseze domnul Trump propriile ambiții cu America.

   Având un regim funcțional cvasireligios, noul patriotism vehiculat de AUR a înregistrat recent și prima sa criză identitară. O criză datorată acrobațiilor geopolitice ale sacerdotului suprem al noului tip de patriotism, domnul Trump. Astfel, cu prilejul votului din parlament, privind utilizarea de către armata americană a unor baze din România, fapt interpretat ca fiind un fel de invitație pentru reacții posibile de retorsiune ale iranienilor, AUR, încercând să fie consecvent, a adoptat o poziție contrară intereselor Americii dlui. Trump.

   Un sondaj recent, indica că evenimentul ar fi rămas, deocamdată, fără cine știe ce consecințe asupra bazinului electoral al AUR: românii, alături de unguri și cehi, au încă o părere pozitivă față de domnulTrump. Restul europenilor, indica același sondaj, fiind extrem de critici la adresa intervenției SUA și Israel în Iran. Probabil, adâncirea crizei petroliere, consecințele acesteia asupra vieții oamenilor de rând, îi vor constrânge pe patrioții mioritici să-și reconsidere actualele repere identitare.

   Cine știe înspre ce orizonturi ideatice se vor îndrepta patrioții noștri? De unde își vor lua sculele pe care urmează să le utilizeze pe TikTok, ori la „televiziunea poporului”, pentru a-și seduce simpatizanții. Vor reveni cumva la exponenții autohtoni ai extremismului interbelic?

 

Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…