EDITORIALUL DE MARȚI – Gheorghe SCORȚAN – O lege contra „naturelului” nostru…

Președintele Iohannis a promulgat, zilele trecute, legea care modifică art. 369 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal. Potrivit legii, se sancționează cu închisoare de la 6 luni la trei ani, sau amendă penală, acțiunile de incitare a publicului la violență, ură ori discriminare – enumerându-se printre multe altele – și pe cele din cauza opiniilor ori apartenenței politice. Această precizare, vizând opiniile ori apartenența politică, a stârnit reacția unor organizații civice, partide politice, dar și a mediei în general. Mai toți dintre cei pomeniți, supărați și încrâncenați din cale afară, au acuzat că precizarea din lege este o gravă atingere adusă libertății de expresie.

   Este motivul pentru care proiectul de lege a fost atacat la CCR de către USR și Avocatul Poporului. Astfel, tocmai din pricina criteriului privitor la apartenența politică există temeri că se vor comite abuzuri în cazurile unor critici adresate politicienilor. Critici care pot fi interpretate ca fiind o acțiune de incitare a publicului la violență, ură ori discriminare. Curtea a decis însă că legea este constituțională iar, drept consecință, Iohannis a promulgat-o în forma incriminată de către USR, media și o serie dintre organizațiile societății civile. Fiind „curat-constituțională”, prezidentul nostru s-a dovedit astfel un slujitor al propășirii spațiului nostru public. O atitudine, altminteri lăudabilă, dar care ar putea suferi unele cârcoteli…

   Despre ce este vorba? Observăm că partidele din actuala coaliție, susținătoare a criteriului referitor la apartenența politică, își justifică punctul de vedere din perspectiva necesității de a introduce niscai corecturi la apucăturile cam necivilizate, răspândite pe meleagurile mioritice, de a se purta dialogul partizan în spațiul public. Vorba domnului lider PSD: suntem o țară europeană cu pretenții. Dintr-o atare perspectivă, s-ar părea că nu mai merge cu înjurături și jigniri la adresa unei categorii de semeni de ai noștri, aflați vremelnic în posturi de demnitate publică. Aceștia trebuie respectați necondiționat… Calificative precum „ciuma roșie” ori idei ceva mai crețe, gen plăcuța de înmatriculare suedeză, vor avea de acum încolo consecințe penale. Se speră că sancțiunile vor avea astfel un rost educativ. Ceea ce, drept urmare, se va răsfrânge asupra ridicării calității spațiului nostru public. Ceea ce, fără doar și poate, îi va face pe optimiștii noștri conducători să spere că vom ajunge să semănăm tot mai mult cu doritul model occidental…

   Aferim! Aici, însă, s-ar impune câteva observații imediate: interzicerea pomenitelor sintagme nu va avea drept efect îmbunătățirea comunicării din spațiul public autohton. Nicidecum. Modernitatea care a însoțit structurarea spațiului public autohton nu poate fi desprinsă de un anumit stil care ne este propriu, fără îndoială. Caragiale nu putea să fie ceea ce este, dacă ar fi fost trăitor prin spațiul german ori britanic. Părerea mea, vorba unui clasic încă în viață, dacă cumva, Doamne ferește, legea va fi operaționalizată, consecința directă este că vom avea de-a face cu un minus la capitolul metabolismului nostru identitar. Și aceasta, cu privire directă asupra felului propriu de a ființa ceea ce numim spațiul nostru public. Care este doar al nostru! Ceea ce n-ar fi cazul, dacă unele dintre apucăturile noastre identitare ar mai trebui să se schimbe. Pe ici, pe colo…

   Privind calm o chestiune atât de complicată, s-ar părea că ar fi indicat ca această schimbare să se petreacă în mod natural, nu forcepsat prin intermediul unei legi care ține de o fază barocă a democrației occidentale. Poate că o oarecare anatomie civilizațională a spațiului public, ceva care ar semăna din avion cu doritul model occidental, va fi de dorit să caracterizeze de acum încolo spiritul și sensibilitatea românului de a se manifesta în spațiul public. Ceea ce, pe de altă parte, nu va însemna totodată că se va îmbunătăți automat și modul de a se concepe și a se face politică pe meleagurile noastre. A înjura un politician face mai degrabă parte dintr-un mecanism de diminuare a stresului public, decât dintr-un mod de a amenaja reguli de comunicare mai civilizate în cadrul spațiului public. De pildă, nu cred că de-acum celebra plăcuță suedeză ar fi incitat cumva la discriminare pe criterii politice, ci, fiind produsul unui gest de creativitate publică, a avut mai degrabă rosturi de diminuare a stresului public. În locul unei încrâncenări, un hohot de râs binefăcător a străbătut spațiul public mioritic. Păcat a fost doar faptul că unii dintre politicienii noștri s-au folosit de plăcuța suedeză ca de o armă politică, amplificând încrâncenarea din spațiul public.

   Apoi, după cum știm, lucrurile care păreau să fie iremediabil sub semnul încrâncenării au luat-o într-o direcție cu totul neașteptată. Ca pe la noi, prin piața „Endependenței”. Și unde, foștii împricinați ai încleștării publice au ajuns inevitabil să se îmbrățișeze… Că așa au stat lucrurile, ar trebui să ne amintim doar de faptul că principalul artizan al pomenitei încrâncenări a schimbat cu totul sensul oprobiului public, pupându-se mai apoi în bot cu așa-poreclita „ciumă roșie”. Așa se face istoria, pe aici, pe plaiurile noastre. Așa s-a făcut. Și tare n-aș crede că, într-o oarecare măsură, n-ar fi bine să se facă și de acum încolo. Căci, trebuie   s-o recunoaștem: asemenea unui român sadea, Iohannis a revenit cu picioarele pe pământ. Adică, la istoricul și atât de încercatul nostru „naturel” mioritic… Căruia, un alt azimut civilizațional, și împotriva căruia nu avem nimic împotrivă, i se contrapune acum o lege care, probabil, va fi ignorată nu doar de către politicieni, ci și de către publicul privitor… Pun rămășag că, așa cum s-a întâmplat și cu alte reglementări, și actuala lege nu va avea cine știe ce consecințe de facto. Și care să fie de natură penală. Mă îndoiesc că semeni de ai noștri, aflați chiar și în postură de oameni obișnuiți, nu doar de demnitari, vor avea de suferit sancțiuni penale din cauză că au suduit vreun politician din tabăra adversă. Iar sudalma ar putea fi inclusă în categoria precizată de lege. Și potrivit căreia ar incita și pe alții la acțiuni de discriminare din pricini de opinie ori apartenență politică.

   Dacă însă cumva politicienii noștri vor ajunge să se pedepsească între ei pe motive cuprinse în legea recent promulgată de către prezidentul nostru, atunci, fără îndoială, vom avea de-a face, din nefericire, cu o problemă gravă a sănătății spațiului nostru public. Un indiciu care ne spune că ne îndreptăm spre ceva care poate avea consecințe nedorite asupra încă tinerei noastre alcătuiri democratice. A folosi corectitudinea politică împotriva unui competitor politic, nu doar că nu are de-a face cu democrația – chiar aflată în faza cam barocă a acesteia și prin care trece atât modelul occidental de democrație, cât și curcubeul de drepturi ale omului – ci doar cu prostia ori neinspirația unor politruci care suferă încă de un acut mimetism cultural.

Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…