EDITORIALUL DE MARȚI – Gheorghe SCORȚAN – Mai puține noduri în papura democrației…

   În cazul unui democrat, adică pentru cineva care chiar a apucat să se bucure de drepturile și libertățile unui aranjament de putere de factură democratică, funcționează o credință: chiar dacă un atare aranjament este unul imperfect, acesta este, fără îndoială, preferabil unuia care ar fi unul de factură nedemocratică. Problema este că, în tot felul de situări concrete, indivizii nu pot discerne cu ușurință între un metabolism al crizelor de tot felul, care pot afecta societățile democratice, și în urma cărora un aranjament oarecare de putere încetează să se mai încadreze în datele care ar fi proprii unor proceduri democratice, formalismului acestora, pe de o parte. Și reglementările instituționale care asigură designul minimal al drepturilor și libertăților civile, și care, firesc, sunt specifice unei democrații, pe de altă parte. Mai sintetic spus, ar fi vorba despre datele unei poliarhii, potrivit unui gânditor de peste ocean. Nu orice societate care utilizează votul, de pildă, ajunge în stadiul de poliarhie. Potrivit unor evenimente devenite istorie, observăm că primele care cedează sunt tocmai cele care ni se par ca fiind și cele mai stabile. Adică, drepturile și libertățile civile. Restul, adică cele care țin de procedurile electorale ale unei societăți, față de care, de regulă, cetățenii sunt cel mai neîncrezători, par să fie asemănătoare unui fel de anestezic care face ca otrava, menită să distrugă cu adevărat un aranjament democratic, să nu fie sesizată de anticorpii respectivei societăți.

   În Rusia au loc alegeri. Așadar, s-ar putea vorbi despre ceva care ar ține, vezi Doamne, de un aranjament de putere democratic. Cum îi asigură, fără îndoială, Putin pe semenii săi. Numai că regimul său nu doar că formal este departe de a respecta procedurile democratice. Dar este, în plus, văduvit de mai toate instituțiile care sunt menite să genereze și să asigure funcționarea drepturilor și libertăților civile ale celorlalți ruși. Adică, exact ce s-ar numi o poliarhie funcțională. Pe vremea lui Ceașcă, era un calambur cu „drepturile omului”. Adică, mai exact, ale unui singur om. Știm care! Căci, restul, nu se bucurau de un atare statut,… E o chestiune care, din nefericire pentru rusul de rând, continuă să fie caracteristică unei întregi comunități politice. Și care este încă departe de a se structura în fostul imperiu sovietic. Deocamdată există o minoritate, așa cum a fost aceea reprezentată de defunctul Navalnîi, care nu contează într-o astfel de ecuație. Căci, imobilă în marele său pas spre o modernitate de factură democratică, s-ar părea că societatea rusă, în ansamblu, preferă să rămână în continuare captivă unei mitologii menită, vezi Doamne, să asigure supraviețuirea unui imperiu care este personificat de „Maica Rusie”. De fapt, singurul imperiu care încă supraviețuiește, n-a fost niciodată o poliarhie. Și nu sunt șanse de a deveni prea curând. Mai longeviv decât Stalin, Putin va fi președinte încă 6 ani. Așa au hotărât rușii…

   Deși pare paradoxal, frizând evidente contradicții de factură logică, o anchetă sociologică recentă releva un fenomen aparent profund contradictoriu în rândul tinerilor aparținând unui spațiu care întrunește numeroase poliarhii. Este vorba de societățile din Uniunea Europeană. Nicidecum, despre spațiul invocat mai sus. Potrivit unei majorități, n-ar fi nicio problemă ca societatea să fie condusă de indivizi nealeși în mod democratic. Numai că, în viziunea acestor tineri, acest fapt nu ar trebui să însemne, totodată, și o restrângere a drepturilor și libertăților de care se bucură în prezent. Într-un fel, este aproape imposibil să demonstrezi acestor tineri că drepturile și libertățile civice nu pot supraviețui în absența unei democrații autentice. Că primele care dispar într-o nedemocrație sunt tocmai drepturile și libertățile civile. Pe de altă parte, trebuie să realizăm că fenomenul, relevat de către anchetă, constituie un indiciu al crizei în care se află nu doar partidele politice, instituțiile parlamentare, ci și ideologia reprezentativității caracteristică unei poliarhii. Este evident, și acest fapt este realizat de către tinerii anchetați, că o anumită calitatea a reprezentativității este direct condiționată de calitatea politicienilor și partidelor. O situație în care, fără îndoială, problema, aproape insolubilă, constă în faptul că tot partidelor le-ar reveni dificila sarcină a unor refresh-uri în cazul doctrinei reprezentativității. O acțiune care, în mod esențial, ar trebui să vizeze atât calitatea actului de reprezentare, dar și tot ceea ce înseamnă consultare și negociere.

   Faptul că, excluzând momentele de factură electorală, partidele ajung să practice, în actul guvernării, un lung șir de micro-diktate ale binelui public, este o dimensiune critică a doctrinei reprezentării. Faptul că, prezumtivii beneficiari ai binelui nu sunt consultați cu privire la politicile care-l promovează pe acesta, se constituie într-o permanentă sursă de eroziune a neîncrederii cetățenilor în politicieni și partide. Din nefericire, și în cazul partidelor autohtone, acestea își continuă cu nonșalanță dependența de o traiectorie care le depărtează tot mai mult de încrederea cetățenilor autohtoni. Iar faptul este evidențiat de absenteismul manifestat cu prilejul momentelor electorale. Fenomenul, din nefericire nu-i alarmează pe politicieni. Aceștia continuă să-i trateze pe semenii lor doar drept surse de potențiale voturi, nicidecum cetățeni care, în privința bunurilor pubice, trebuie mereu consultați.

Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…