EDITORIALUL DE MARȚI – Gheorghe SCORȚAN – La priveghiul strigoilor

   Sunt fenomene care ne depășesc acea logică care, de regulă, ne ghidează percepțiile, operațiile gândirii noastre de uz cotidian și, în cele din urmă, întreaga noastră sensibilitate de care suntem capabil s-o punem în semnificațiile conferite lumii. Pe undeva, știm asta, dar se pare că există o nevoie atavică de control asupra hazardului, care ne copleșește nu de puține ori, iar atunci suntem tentați să credem și în ceea ce se opune bunului nostru simț. De pildă, deși știm cu toții că mortul nu se mai întoarce de la groapă, dar – asta, îndeosebi prin părțile noastre – există încă credința că unii o fac totuși! Și atunci, până și simțurile, tocmai acelea care ne prescriu ceea ce percepem din realitate, ne spun că aceștia ar veni sub forma de strigoi. Ori fantome, prin alte orizonturi culturale. Spectre ori spirite, dacă schimbăm referențialul cultural. Deși aflați în deplină postmodernitate, lucrurile acestea ne mai vizitează încă…

   Dacă tot vorbim sub semnul lui Thanotos, comemorându-i totodată pe cei hărăziți într-ale lăutei și bunei petreceri și care ne-au părăsit recent, rămânând să ne bântuiască doar cântecele lor, să ne amintim, în cinstea lor, de o zicere de bun simț care suna cam așa: „Lume, lume, soro lume!… / C-așa-i viața, trecătoare,…/ Unul naște, altul moare!…” etc. Sunt versuri care sunt menite să-l împace, atât pe artist, cât și pe cel care-l ascultă, cu o soartă căreia nimeni nu poate să i se sustragă. Ei bine, pe undeva, în ciuda logicii și a bunului simț, și chiar sub o formă degradată – căci, ce altceva este strigoiul? – se poate întâmpla să se producă revenirea la viață. Numai că aceasta nu are nicio legătură cu fenomenul revenirii ca renaștere și retrezire la viață a lumii vegetale, un fenomen astral, ciclic, care a marcat toate culturile, ci, mai degrabă, cu repunerea în circulație a unora dintre multe dintre greșelile și ororile istoriei. Vorba unui clasic, azi ignorat din neștiință: când istoria se repetă, întâi este o tragedie, dar care mai apoi sfârșește într-o farsă…

   Este lipsit de importanță dacă agenții unei asemenea isprăvi mustesc mai mult ori mai puțin de ignoranță. Semnificativ rămâne doar faptul că mereu templele părăsite ale prostiei umane se populează cu sacerdoți care par să întruchipeze strigoi, fantome ori spectre care nu vor să dispară. Și, probabil, că nu vor dispărea niciodată atâta vreme cât sacerdoții vor găsi zeloșii pe care să-i manevreze după bunul lor plac. Și la mijloc nu-i cine știe ce rețetă secretă și sofisticată a manipulării: neapărat trebuie să existe ceva care produce nemulțumire, plus  unul sau mai mulți mincinoși care promit soluții, de regulă arătând înspre ceva care este de vină, vezi Doamne, de întreaga situație nefericită. Hocus-pocusul soluției avansate, în fine, nu are treabă cu logica și argumentele. Cu cât lucrurile par să fie mai abrupte și mai radicale, cu atât și soluțiile, ce decurg parcă într-o logică cu totul aparte, par să fie mai bune pentru a rezolva impasul. În domeniu, Trump este guru- ul care a scris manualul. Iar la noi, Șoșoacă et company sunt doar epigonii străvezii, asemeni unor strigoi care vin să trâmbițeze, împotriva oricărui bun simț și al unei logici de uz cotidian, tărâmuri luminate și binecuvântate. Halal să ne fie, dacă ne putem imagina că într-o lume complexă există soluții simple!

   Cum să le fie și posturilor TV care au umflat evenimentul pus la cale, vorba unui amic, de către „Haur și compania”! De parcă, eram în buza unei noi ore astrale… Ei, aș! Cred că sacerdoții noștri, plus răspândacii, bag mâna în foc, n-au auzit decât la modul urechist de Zweig! Căci, în rest, nimic mai banal: pe fondul unor nemulțumiri reale, generate de către geniile care ne conduc, niște strigoi au trâmbițat tot felul de apocalipse. Noroc că majoritatea semenilor noștri au avut ceară în urechi, iar vaietele sirenelor-strigoi nu au reușit să pună în scenă decât un biet priveghi. Căci toată tărășenia, care a bântuit multe orașe, n-a fost, din fericire, vreo trezire a vreunui strigoi, ci doar un biet priveghi. Unul pentru tot felul de strigoi, care mai de care mai pitici și cu nume uitate de o istorie care a refuzat farsa unor netoți…

   Ce o urma? Vreo pomană, cumva, în care invitații își aduc de acasă lingurile?!

Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…

Distribuie:

Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro