EDITORIALUL  DE  MARȚI  –  Gheorghe  SCORȚAN – În zig-zag… pe tobogan!

 

(tatălui meu)

 

   Pentru a descrie fenomene condiționate în mod constant de către anumiți factori, economiștii folosesc un concept extrem de sugestiv: dependența de traiectorie. Trebuie spus din capul locului că astfel de fenomene nu caracterizează doar lumea obiectelor economice, ci și pe aceea, mult mai spumoasă, a politicii. Și la care, după cum bine o știm cu toții, alături de fotbal, se pricepe mai „tăt natu'”. Așa se face că politica, cea de toate zilele, într-un mod vizibil pentru tot mai mulți dintre români, pare să curgă doar într-o anumită direcție evolutivă. Astfel, nimic mai firesc, la nivelul gândirii de uz cotidian, decât să se structureze credința că politica mioritică ar fi extrem de previzibilă. Că, dependentă fiind de o anumită traiectorie, nu prea ar mai fi loc de cine știe ce surprize. Că, alături de cele două mari partide, liberali și socialiști, silite la tot felul de mezalianțe în vederea guvernării, restul partidelor par să mai aibă încă ceva vreme de așteptat pentru a conferi o altă fizionomie politicii autohtone.

   Spusă de vocea străzii, convinsă că, indiferent de tabăra politică, am avea de a face cu „…aceiași mizerie”, în fapt, expresia face vorbire despre o anumită configurație și traiectorie a modului de a se face politică în societatea autohtonă. Iar acest mod, determinant de anumiți factori, în special cei care vizează selecția, adică oamenii, alături de bani și idei nu conduc deocamdată la ceva care să ne sugereze o anumită schimbare de macaz în politica autohtonă. Cu toate acestea, sunt totuși o serie de indicii care ar sugera o modificare a actualului traiect evolutiv. O traiectorie care deși, cum spuneam, este cât se poate de previzibilă pentru mulți dintre semenii noștri, aceasta ar putea suferi treptat niscai schimbări. Pe ici, pe colo!  

   Dar despre ce este vorba. De pildă, deși ne aflăm în plină criză energetică, modificările aduse recent legii de aprobare a OUG 108/2022 privind decarbonizarea sectorul energetic, au păstrat ca termen final anul 2025, termen, în fapt auto-impus, pentru scoaterea din funcțiune majorității capacității de producere a energiei pe bază de huilă și lignit. Și aceasta, fără a se propune ceva concret nu doar în vederea înlocuirii capacităților scoase din uz, ci și a suplinirii deficitului actual de energie. Altfel spus, prea multe nu par să se fi schimbat în atitudinea celor care ne guvernează față de indicațiile celor de la Bruxelles. O atitudine care ne spune aproape totul despre dependența față de o anumită traiectorie a modului de a se face politică pe la noi: ignorarea expertizei autohtone, absența consultării românilor, adică a prezumtivilor beneficiari ai binelui de tip diktat impus de către habarnișnii noștri mioritici. 

    Ori, dacă ne uităm la ultimele evoluții survenite în spațiul public după episodul Schengen, fenomen neignorat totuși de către mulți dintre politicienii tandemului PSD-PNL, este de așteptat o relativă schimbare de macaz în politica autohtonă. O schimbare posibilă datorită creșterii ponderii politicienilor „suveraniști” din cadrul celor două partide importante. Este puțin probabil ca o asemenea temă să fie exclusiv utilizată doar de către naționaliștii noștri autohtoni. Nici vorbă despre așa ceva. Atât liberalii, cât și socialiștii noștri, se vor înfrupta copios din teme electorale cu priză la publicul votant. 

   Ce va rezulta? Este evident că, în realitate, mare lucru nu se va schimba în atitudinea plină de servitute a politicienilor noștri din cadrul celor două partide importante, PNL și PSD. Nu va exista niciun fel de grandoare a pomenitei servituții practicate de către liberalii și socialiștii noștri mioritici. Căci, în realitate, nimic nu se va schimba în modul de selectare al oamenilor care vor popula, și de acum încolo, cele două partide. După cum mai nimic important nu se va clinti în lumea ideilor care le mobilează mintea și sensibilitatea acestor politicieni. Vom înregistra doar un fel de cotitură de fațadă, o frântură a unui zig-zag, care este posibil doar să se repete în timp, dar care nu schimbă cu adevărat o anumită traiectorie care va fi încă pentru mult timp definitorie pentru politica habarniștilor care ne guvernează. Și ne vor guverna încă destulă vreme. 

   O traiectorie pe care, din punct de vedere cultural, ne-o putem imagina sub forma unui nesfârșit zig-zag, un fel de altă coloană a infinitului. Dar care este circumscrisă, implacabil, logicii unui adevărat tobogan. Și pentru a cărui înfrângere, măcar a diminuării imensei sale puteri inerțiale, nu avem deocamdată nici oameni, nici idei. Facem aici vorbire despre lumea celor care populează actualele partide politice. Căci, restul românilor, în mod firesc, vor continua să spere, să viseze la un alt viitor.

   Mulți dintre noi, probabil, vom trece în neființă, până ce un alt viitor va fi posibil! Iar asta, căci așa sunt orânduite lucrurile, se întâmplă în fiecare zi,…    

 

Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…