Printre multele file ale dosarului PNRR, recent aprobat de înalta Comisie, este strecurat un angajament al României: în doi ani de zile va trebui definitivată legislația în vederea eliminării prostului și ancestralului obicei al românilor, desigur că în absența gazului metan, de a folosi lemne ca să se încălzească iarna. Se spune pe scurt, în menționatul document, că alternativa la lemnul de foc va consta în eoliene și panouri fotovoltaice.
Tare de tot! Cine naiba, să fim serioși, nu și-ar dori ca în loc de lemne – care trebuie tăiate, sparte, depozitate etc., și care, în plus, prin ardere, invadează iarna satele noastre de fum care se simte zdravăn – să beneficieze în schimb de comoditatea unor tehnologii ultracurate. Așa-i pe la noi: nimeni nu are ceva împotrivă la capitolul promisiuni de bine. Nimic, din perspectivă instituțională ori cutumiară, nu pare să-i oprească pe politicienii noștri să promită. Cu certitudine, ungurii – care au racordate la rețeaua de gaz metan aproximativ 94% din gospodării, spre deosebire de noi care bâjbâim abia pe undeva la ceva peste o treime de gospodării racordate – vor avea cu totul alte probleme și, desigur, cu totul alte atitudini. Care, fără îndoială, vor supăra în continuare înalta Comisie cu sediul la Bruxelles. Căci și gazul metan, deși pare curat, elimină prin ardere nedoritul bioxid. Spre deosebire de locuitorii pustei însă, obișnuiți să ia decizii în interes propriu, noi ne vom confrunta ineficient cu modalități de a evita problemele. Măcar, așa, avem și noi ceva cu care să ne mândrim, comparativ cu modelul occidental pe care ne tot străduim să-l implementăm. Oricum, modul nostru de a răspunde la somațiile contemporane sunt chiar mai vechi decât modernitatea care ne bântuie de vreun secol și jumătate: multă larmă și puțină dezbatere! Iar drept consecință: îi lăsăm pe alții să decidă în locul nostru!
Ajunși aici, trebuie să remarcăm faptul, ușor de bănuit, că o mulțime de factori vor perturba implementarea unui atare plan de înlocuire a lemnelor de foc. Un plan care, vom vedea, va urma să coboare asemenea unei năpaste neanunțate asupra proastelor noastre obiceiuri mioritice. Căci, totul ne va da impresia, atât de obișnuită nouă, a unor politici publice prost croite încă din start. Poate și acesta-i un motiv al religiozității noastre ceva mai intense: dacă haosul nu este controlabil prin intermediul instituțiilor laice ale politicului, atunci ne rămâne credința care să ne dea impresia că fenomenele sunt totuși în parte controlabile.
Probabil, asemănător cu modul heirupist în care am abordat problema cărbunelui în producția de energie electrică, vom proceda și cu legislația anti-lemn-de-foc. Și pe care guvernanții noștri vor trebui să o elaboreze în următorii doi ani. Cu certitudine, problema nu va ocupa agenda publică în acest răstimp. Nu se va dezbate nimic, experții în domeniu nu se vor pronunța asupra problemelor generate de o atare schimbarea atât de radicală pentru aproape jumătate dintre români. Totul va veni peste capul politicienilor noștri și, prin consecințe, peste traiul de zi cu zi al românilor cu forța unui cataclism iscat parcă din senin. Cu certitudine, nu vom fi, iarăși, pregătiți pentru ceva la care guvernanții noștri au consimțit însă fără să stea prea mult pe gânduri!
În al doilea rând, probabil că, în următorii ani, prețul lemnelor de foc va exploda, iar concetățenii noștri vor căuta strategii de ocolire a legii. Consecințele sunt lesne de bănuit: cantitatea de lemn tăiat ilegal va crește în progresie geometrică. Pe acest fond, va crește în general cantitatea de lemn tăiat ilegal. Oricum, marii tocători de lemn mioritic, asemeni cotarlelor din preajma măcelăriilor, nu vor părăsi scena noastră verde. Probabil, îi așteaptă un festin fără concurență. Peste ani, cu certitudine, Holzindustrie Schweighofer va ajunge lider la tocatul pădurilor mioritice. Va fi o companie fruntașă în adevăratul sens al cuvântului: își va adjudeca și partea de lemn pe care, de milenii, locuitorii meleagurilor noastre o foloseau să se încălzească. Ca să vezi: deși de mii de ani nu au aglomerat cu cantități care să dezechilibreze cu Co2 atmosfera Terrei, locuitorii teritoriilor verzi ale statului român vor trebui să renunțe totuși la singura modalitate de a se încălzi pe care și-o pot permite. De, progresul a avut pentru nevoiași un preț ceva mai ridicat!
Chiar îmi este greu să-mi imaginez Orșova, de pildă, un orășel de talie medie, în prezent încălzit cu lemne, alimentat iarna cu eoliene și fotovoltaice, precum caii verzi pe pereți! Hai să fim serioși! Chiar nu văd, nici chiar peste ani, politicieni care să gestioneze în favoarea semenilor lor o atare schimbare! Totul va fi o improvizație care, cu certitudine, nu va opri nici tocatul pădurilor noastre mioritice și nici pe cel al nervilor semenilor noștri. Al acelora care vor insista să fie trăitori pe meleagurile mioritice. Alții, probabil, așa cum au făcut-o până în prezent milioane de români, vor alege să plece spre spații ceva mai prietenoase cu viața…
Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…
Facebook
WhatsApp
TikTok
