Referindu-ne la ceea ce s-ar putea numi o logică de uz cotidian – desigur, în condițiile extrem de fluide ale prezentului – un lucru mi se pare evident. Și anume: nu putem estima în ce măsură și în ce domenii o astfel de logică ar fi și utilizată efectiv de către semenii noștri. Altfel spus, devine imposibil să „ghicești” o anumită configurație a modului în care aceștia privesc și, în cele din urmă, cataloghează lucrurile, evenimentele etc. care le afectează într-o oarecare măsură viața de zi cu zi. În acest context, ceea pare la fel de evident este caracterul imprevizibil al poziționărilor semenilor noștri, în postura lor de cetățeni. În acest sens, estimările sondajelor de opinie confirmă cu prisosință un astfel de specific al utilizării pomenitei logici. Aflată mai degrabă sub semnul conjunctural al afectelor, decât sub cel al unor minime rigori, logica de uz cotidian, funcțională în spațiul mioritic, este departe de a fi la baza unui anumit fel de a gândi și acționa relativ constant al conaționalilor noștri. Un fel identificabil potrivit unor anumiți parametri. Și al cărui caracteristici ar putea fi recunoscute drept trăsături definitorii pentru cetățenii unei societăți politice.
În acest context, referindu-ne în genere la semenii noștri, ne mulțumim, deseori, să constatăm că, în funcție de poziția socială, ori chiar de vârstă, semenii noștri par să fie tentați să adopte doar în favoarea propriului confort o astfel de utilizare. Un motiv pentru a conchide, pe de altă parte, că societatea politică a românilor pare să fie mai degrabă o construcție durată într-un regim funcțional fragil, aflat mereu sub zodia meșterului Manole, decât una care să sugereze un proiect sustenabil… Mecanismul care pune în mișcare un astfel de regim pare să fie același, aproape arhetipal: românii continuă, chiar și în condiții de libertate, să aibă o percepție negativă când se raportează unii la alții. Slaba valorizare reciprocă, constatabilă și măsurabilă empiric, pare să fie la baza unui mecanism care, în cele din urmă, stă la baza invocatei logici, determinând gândirea de zi cu zi a românilor.
Această gândire, exercitată atât în legătură cu mediul apropiat, dar și în ceea ce-i privește pe semenii noștri, când se vizează pe ei înșiși, se răsfrânge inevitabil și asupra actelor și gesturilor celor care-i guvernează. Exceptând perioada care urmează votului, probabil din pricina evitării disconfortului produs de negarea prea rapidă a propriilor alegeri, românii consumă energii deosebite manifestând o irepresibilă tendință de a-i privi extrem de critic pe cei care sunt în postura de guvernanți. Dincolo de habarnismul ca stil de guvernare, stil datorat tipului de selecție a cadrelor, promovat de actuala clasă politică, mecanismul viziunii critice are la bază logica simplă a generalizării unor cazuri reale. Care merită, fără îndoială, o atitudine critică. Cu toate acestea, deși par să fie determinate de situații reale, situările critice ale semenilor noștri au o conceptualizare confuză, motivând viziuni bazate pe conspirații.
Într-un asemenea context, extrem de fluid, politicienii noștri continuă să creadă că spațiul virtual este cam același lucru cu spațiul public. Ceea ce este fals! Deloc întâmplător, comunicarea guvernanților cu cetățenii a ajuns să se reducă tot mai mult la niște adnotări pe diferite platforme de socializare. Ori, dezbaterea, cu tot ceea ce implică aceasta, nu poate avea loc decât în spațiul public. Și potrivit unor reguli. Spațiul virtual nu face posibilă dezbaterea.
Problema constă în faptul că politicienii, inclusiv dl. Bolojan, își păstrează convingerea că spațiul virtual rezolvă comunicarea pe care o datorează semenilor lor, în calitatea acestora de cetățeni. Cultural, par să fie determinați să-și conserve credința potrivit căreia un rol esențial în configurarea logicii de uz cotidian l-ar avea în continuare familia, școala și anturajul. Ei bine, acest lucru a încetat să mai fie conform realității.
Deși realizăm tot mai mult că ultimele decenii au fost marcate de o serie de fenomene neobișnuite, încă insuficient evaluate științific, darămite să fi ajuns în stadiul de a fi utilizate drept argumente în gândirea de uz cotidian, nu suntem încă convinși că ar trebui rediscutate regulile jocului unei democrații. Deși, deloc întâmplător, realizăm cu surprindere că din vocabularul utilizat în spațiul public au dispărut sintagmele de genul: „cei șapte ani de acasă!”, „așa vă învață la școală!, ori „spune-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești!”, continuăm să privim spațiul virtual drept o specie a celui public. Savanți, ori oameni de rând, deopotrivă, realizează tot mai acut că așa-numita generație Z, cea care are dificultăți la a scrie de mână mai mult de o pagină, nu mai este rodul cultural al familiei, școlii, ori anturajului. Toți acești factori fiind înlocuiți de influența covârșitoare a platformelor de socializare. În ciuda acestor evidențe, politicienii continuă să trăiască într-un fel de realitate caleidoscopică, tot mai depărtată de realitatea semenilor lor. Drept dovadă, în timp ce multe societăți iau măsuri de limitare a influenței platformelor de socializare, ai noștri politicieni au orbul găinilor. Cotcotăcind zăpăciți despre libertatea de exprimare etc.
Este un context în care, cum altfel? domnul Bolojan continuă să fie afectat de același sindrom al găinilor (hemeralopie). Adică, pur și simplu ignoră somațiile realității. Gestica sa politică pare să facă parte din cioburile unui fapt cultural, greu de lipit pentru a sugera coerența. În loc să fi declanșat dezbateri publice referitoare la necesitatea și inevitabilitatea reformelor, la succesiunea acestora etc., domnia sa face doar niște conferințe de presă aride, adnotează pe platformele de socializare, într-un stil spartan, gesturi și intenții de guvernare. Drept dovadă, mai tot ceea ce a întreprins domnia sa este privit drept acte ale unui proces care duce într-o direcție greșită.
Chiar în ciuda unor bune intenții, se pare că domnia sa nu va reuși să așeze societatea autohtonă pe un alt curs evolutiv. Din nefericire, ceea ce urmează după dânsul este departe de a constitui o alternativă…
Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…
Facebook
WhatsApp
TikTok
