EDITORIALUL DE MARȚI – Gheorghe SCORȚAN – Griji și spaime, degeaba…

Informațional, copleșiți fiind de mulțimea problemelor globale, adunate precum niște ape tulburi în spatele unui baraj, suntem frecvent atenționați că totul riscă, inevitabil, să se prăbușească peste biata civilizație umană. Partea tragică constă faptul că mai toate problemele așa-zis globale se constituie în sursa unor spaime generalizate care s-ar părea că vor însoți de acum înainte multe dintre generațiile viitorului. Să luăm doar spaimele care-i tubură pe activiștii de mediu, dar și pe numeroși politicieni, iar de la aceștia ajungându-se la angoasele omului de rând. Apoi, să nu uităm sperieturile generate de crizele inevitabile, care vor afecta ciclic economia și comerțul mondial etc. Nimic dintre acestea nu scapă de atenția media și a rețelelor de socializare. În același vizor spăimos fiind luate și efectele negative produse asupra țărilor dezvoltate de către valurile de migranți afectați de către schimbările climatice și de tot felul de războaie locale. Ca să nu mai pomenim de tot felul de pandemii etc. Lista ar fi obositor de amplă, fiind cu totul inutil s-o trecem în revistă. De reținut, din tot acest imens ghem de spaime, ar fi una de dată recentă. Cică, vezi Doamne, scumpa noastră Europă unită, după ce are o economie pe muchie de criză, riscă, în curând, să fie înghițită de extremism ori de tot felul de radicalisme politice. Cică, indiciile sunt din ce în ce mai numeroase,…

 

Potrivit unui celebru personaj romanesc am fi îndreptățiți să ricanăm: „Păi, dragilor, pe ce anume vă bazați?!”. Răspunsul este unul dezarmant. Și anume, doar pe faptul că există, la nivel european, o tendință evidentă de creștere a simpatiei alegătorilor pentru partide și ideologii radicale. Plus, anticomunitare. Nimic altceva! Nici tu simulare, ori vreo cercetare mai extinsă. Astfel, dacă într-o serie de state cu tradiție democratică s-au instalat guverne care promit implementarea unor politici radicale într-o serie de domenii, de acum trebuie musai să ne așteptăm la tot ce este mai rău la nivelul întregii Europe. Adică, gata! Europa va fi la un pas de dizolvare. Tot efortul de-a construi un spațiu economic și social-politic mai sigur, capabil de autodezvoltare, a fost în van, deoarece totul se va duce naibii. Adio liberă circulație a cetățenilor, persoanelor și capitalurilor! Mai că-ți vine să crezi că asupra spațiului european se va pogorî un fel de ev mediu plin de umbre. Lista nenorocirilor depinzând, fără îndoială de imaginația „prevestitorului”.

 

Ceva, însă, lipsește din tablou! Căci, Azorel, desigur, n-a fost întrebat dacă-i convine un asemenea viitor apocaliptic! Adică, așa-numitul cetățean european este doar un fel de încasator al unor vicisitudini, împotriva cărora nu se poate face nimic. Nici o vorbă despre faptul că, în cele din urmă, el este cel care își exercită dreptul de a decide cine-l reprezintă. Important fiind doar faptul că alegerile bat la ușă și, pentru managerii de campanie, este de așteptat ca valul de simpatie pentru politicile mai radicale să influențeze masiv alegerile europarlamentare. Iar prilejul nu trebuie ratat! Pe nimeni nu interesează că, o anumită reorientare în preferințele de vot, indică nemulțumiri justificabile față de un anumit fel de a se face politică. Că, oligarhizarea sistemului de putere comunitar necesită corecturi! Desigur, nimeni nu știe ce se va întâmpla la alegerile pentru europarlamentare. Mai ales după încheierea acestora. Însă, rațional, se poate bănui câte ceva. Adică, datul cu părerea poate fi, uneori, o chestiune cvasionorabilă. Dacă, bineînțeles, orice demers va fi sub semnul rațiunii, al argumentelor. Chiar dacă cele inferate pot fi infirmate de către realitate, multe dintre aserțiuni își vor păstra valoarea euristică.. Așa că, având în vedere masivitatea instituțiilor europene, capacitatea acestora de a poseda o inerție structurală și funcțională remarcabile, este evident că, exceptând situațiile catastrofice, lucrurile vor tinde să evolueze în limitele unor parametri previzibili.

 

În acest sens, ceea este posibil să se schimbe vizează chestiuni care nu sunt câtuși de puțin imprevizibile. În primul rând, este de așteptat ca multe dintre exagerările climatice ale actualei conduceri ale Comisiei să fie cât de cât atenuate. Eliminate, în niciun caz! Prea s-au băgat deja mulți bani. O schimbare, având în vedere îndeosebi dimensiunile economice ale chestiunii, este inevitabilă. Mai ales în condițiile în care politicile Comisiei, în domeniu, au dat înapoi economia europeană, comparativ cu economiile SUA și ale Chinei. Apoi, sunt de așteptat o serie de măsuri care să mai diminueze din caracterul extrem de birocratic al luării deciziilor la nivelul Comisiei, Consiliului, Parlamentului. Ceea ce ar fi trebuit să se priceapă, și probabil că asta se va întâmpla datorită unui brânci ceva mai radical, este faptul că oamenii de rând din statele europene realizează prea puțin că sunt cetățeni europeni. De unde și scepticismul, în creștere, dar și amplificarea atitudinilor anticomunitare.

 

Apoi, inevitabil, vor apărea schimbări în problema conflictului ruso-ucrainean. Există o oboseală tot mai accentuată a societăților care subvenționează Ucraina. Fenomen explicabil prin faptul că nu se întrevede nici un deznodământ al acestui război lipsit de orice fel de logică. Pentru orice observator imparțial, este evident că, în ciuda ajutorului, Ucraina nu poate să recupereze teritoriile ocupate de către Rusia. Că, în ciuda sancțiunilor, Putin a reușit să-și mențină controlul asupra societății ruse. Mai mult, a reușit să mobilizeze resurse în vederea blocării armatei ucrainene. Situația pare să fie asemănătoare unei remize. Numai că aceasta consumă, în continuare, resurse materiale și, din nefericire, numeroase victime umane. Desigur, sunt de așteptat și alte schimbări în politica Uniunii Europene. Schimbări care, fără îndoială, vor trebui să țină cont de cetățenii acestei construcții politice

 

Grivei va trebui nu doar să fie lăsat să latre. S-ar părea că va trebui să se țină cont și de părerile acestuia. Altminteri, tendința spre extreme se va transforma dintr-un semnal pentru politicieni în începutul unor catastrofe pentru societățile europene. Indicii sunt deja! Și avem motive să ne facem o mulțime de griji cu privire la viitor. Numai că trebuie să avem în vedere că, uneori, doar situațiile de criză, iar radicalismele sunt astfel de situații, se pot constitui în factori constrângători pentru decizii care, altminteri, politicienii nu le-ar fi luat. Așa că, uneori, trebuie să realizăm că unele dintre spaimele noastre nu au temei!

Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…