EDITORIALUL DE MARȚI – Gheorghe SCORȚAN – Experimentul mioritic

   În editorialul de la sfârșitul lui decembrie, referitor la anularea alegerilor de către CCR, punctam poziția oficialităților autohtone și, totodată, lansam o ipoteză. Potrivit oficialităților invocate, spuneam: „ceea ce s-a întâmplat, n-ar fi decât o fațetă a unui război hibrid, a căror fire duc direct înspre Moscova. Faptul că mai bine de două milioane de români au votat o fantoșă cibernetică, din nefericiere, nu le spune politicienilor noștri decât că, pe viitor, vor trebui să ia aminte la „noile” tendințe în domeniu.” Adică, ceea ce vedem în ultimele zile: maimuțăreală pe Tik-Tok. Actualul premier pare s-o facă cu o pasiune și o energie nebănuite. Căci, „în rest, ar trebui să ne așteptăm la atacuri asemănătoare, fiind necesar, așadar, să fim pregătiți pentru a preîntâmpina asemenea agresiuni hibride. Un punct de vedere îmbrățișat, ba chiar înghițit cu totul de către Comisia Europeană. Ceea ce (…) s-ar părea că va marca debutul unui fel de experiment. Pe scurt, fiind vorba despre un fel de altgoritm în vederea rezolvării unor situații critice care ar putea marca, în genere, democrațiile de factură electorală, cum este și cea autohtonă. Cele de factură consultativă, în paranteză fie spus, având alte soluții pentru astfel de situații”.

   Evenimentele petrecute ulterior îmi întăresc convingerea că ipoteza ar merita să fie cercetată cu ceva mai multă atenție. Și aceasta, în condițiile în care:

1. Lucrurile vor merge mai departe într-o normalitate așteptată, iar scrutinul pentru alegerea președintelui va avea loc la data anunțată. Situație în care ar fi de-a dreptul aiurea să vorbim despre o lovitură de stat. Cu toate acestea, unii, ținând-o langa, vor insista că ne-am fi întors la dictatură. Băieți, mai umblați pe la dicționare, dacă memoria colectivă nu vă mai spune mare lucru. Ca să fim și mai obraznici, am putea adăuga că, deocamdată, actualele autorități par să fie totuși în grafic, iar alegerile se reiau, nou-nouțe, potrivit calendarului convenit. Că ne place ori ba, consumarea alegerilor va face caducă povestea cu lovitura de stat. Context în care deja prăfuita noastră democrație electorală va merge mai departe. Și totul, în condițiile în care, trebuie subliniat, drepturile și libertățile cetățenilor, așa cum sunt acestea, nu au fost câtuși de puțin diminuate, în perioada dintre anularea alegerilor și reluarea acestora. Am putea spune, în consecință, că, probabil, societatea autohtonă va continua să fie o poliarhie, în adevăratul sens al cuvântului. Deși, din punct de vedere juridic, toată chestiunea cu anularea alegerilor va continua să fie disputată. Pe de altă parte, e puțin probabil ca aceasta să mai aibă vreo utilizare politică. Căci, fără îndoială, elitele noastre politice nu le prea au cu preocupările intelectuale. Sunt puține șanse ca vreun lider politic să se frământe din cauza problematicii democrației, a condiției de cetățeni a semenilor noștri. Puțin probabil să se gândească că semenii lor ar trebui să posede abilități de a judeca când le sunt puse în pericol, cu adevărat, libertățile și drepturile de cetățeni. Iar aceste abilități nu vin de Bunul Dumnezeu, cum ne predică mesia Georgescu, ci se datorează instituțiilor educative, comportamentului public al celor care ne conduc. În democrațiile antice, tema virtuțile cetățeanului constituia o preocupare de prim rang pentru elitele politice și intelectuale.
2. Un alt stat membru UE va trece printr-o experiență asemănătoarei celei autohtone. Adică, anularea unor alegeri nu va fi doar o soluție mioritică. De pildă, deloc întâmplător, un fost comisar european e de părere că soluția mioritică ar trebui aplicată și în alte state. Și aceasta, desigur, dacă cumva partide radicale ar putea ajunge să dețină puterea. În context, semnificativ este faptul că România, stat membru al UE, nu a fost suspectată, datorită deciziei CCR, că ar fi atentatat, astfel, la procedurile electorale, specifice unei democrații. La acest capitol, lucrurile sunt cât se poate de limpezi. Și mă îndoiesc că alde Musk, luând cunoștință de ultimele gânduri ale lui nea mesia Georgescu, și beneficiind, totodată, în calitate de oficial, de informații de calitate, o să mai cârâie că ar fi ceva în neregulă cu democrația mioritică. Așadar, am putea conchide liniștiți că adevărata motivație a anulării alegerilor o putem găsi în faptul că, din pricini justificabile rațional, cei care dețineau puterea au considerat că venirea la putere a unui politician radical la Cotroceni ar fi pus sub semnul întrebării actualul parcurs euro-atlantic al României. Ceea ce ar constitui o catastrofă pentru toată suflarea mioritică, inclusiv pentru fanii lui Georgescu. În chestiune, nu e loc de cine știe ce dubii! Este suficient, pentru lămurire, să treci în revistă punctele de vedere, doar aparent justificabile, ca să nu pomenim de aberațiile așa-zisului președinte ales.

   Și ar mai fi ceva de adăugat: mai apropiați de adevăr am fi dacă am suspecta faptul că decizia anulării alegerilor, experimentul despre care facem vorbire, vine de la o instanță externă. Nicidecum de la Ciolacu ori de la Klaus. Ca să nu mai vorbim de cei 9 judecători ai CCR. Un lucru este evident: ar fi cu totul neobișnuit să ne imaginăm actorii autohtoni în postura de a iniția astfel de măsuri, fără a abține un acord extern. De fapt, a fost unul din motivele care m-au îndemnat să mă gândesc la ipoteza în cauză.

   În paranteză fie spus, având în vedere canonada dezlănțuită de unele canale TV, am convingerea că este puțin probabil ca decizia CCR să fi fost menită să salvgardeze privilegiile celor care au deținut și dețin și în prezent puterea. Ceea ce, pe de altă parte, nu înseamnă că PSD și PNL, nu au folosit puterea în propriul folos, precum și în cel al apropiaților acestora. Ceea ce, probabil, o vor face și partidele așa-zise suveraniste, în momentul în care vor da de cașcaval. Căci, mă îndoiesc că au apărut zone în care morala publică să fi suferit modificări semnificative. În acest sens, ar fi suficient să ne gândim la „speranțele” prilejuite de către USR.

   Suveraniștii vor neapărat să ne convingă de faptul că „poporului”, făcându-i-se lehamite de modul în care s-au comportat în actul guvernării partidele tradiționale, acesta,  luat la modul general, ar fi ajuns să fie motivat de o altfel de structură a preferințelor politice, ceea ce ar fi atras după sine și modificări semnificative ale modului în care este perceput ceea se petrece în societate, problemele acesteia, dar și ceea ce ar trebui întreprins de acum încolo. Și ca să vezi, totul este interpretat ca fiind o revoluție în conștiința „poporului român”. Proces care, ca să vezi minune, s-ar îngemâna și cu voința divină. Mai lipsește să purcedem să amestecăm politica cu religia. Căci, ordodocși cum suntem, ar trebui să ne păstrăm mai toate datele genetice care i-ar fi „însuflețit” pe stămoșii noștri… În timp ce, ca să vezi, realitatea este mult mai prozaică. Majoritatea românilor au continuat să opteze pentru partidele tradiționale. Doar o treime orientându-se înspre partidele așa-zis suveraniste.

   În rest, aceste partide vor continua să maximizeze electoral nemulțumirile românilor față de performanțele partidelor tradiționale. În context, a se vedea agitația pentru a reda „demnitatea” furată poporului. Și la care se muncește din greu de către nea mesia Georgescu și AUR-ul dlui. Simion. Deși ambii lideri știu foarte bine că decizia CCR nu poate fi atacată de nicio instanță, ei bine, cei doi au dezlanțuit o campanie în justiție pentru obținerea, vezi Doamne, a drepturilor românilor care a fost călcate în picioare de către cei care dețin puterea. Adică, fac ceea ce știu să facă: să manipuleze minți antrenate doar de către înaltele orizonturi care formează meterezele spirituale ale Tik-Tok-ului. Mulți dintre semenii noștri mai că sunt gata să creadă că am fi în vestibulul trezirii neamului mioritic la o nouă conștiință istorică. Desigur, însoțită de harul divin. Când, de fapt, toată agitația are drept scop susținerea unei scontate imagini favorabile. Scopul fiind, fără îndoială, unul electoral.

   Revenind însă la ipoteza pomenită, trebuie precizat că problema majoră a acesteia constă în faptul că procedeul anulării nu poate funcționa decât o singură dată. Cu toate acestea, anumiți indivizi trebuie opriți să ajungă la putere. Chiar dacă, astfel, se poate ajunge la nesocotirea opțiunilor politicie ale unora dintre semenii noștri. După cum știm, dictatura se poate strecură prin ușile larg deschise ale democrației. Adică, prin intermediul votului. Care este, după cum știm, un drept universal într-o democrație. Este fals că semenii noștri nu pot face greșeli, optând pentru extreme politice, cum tot atât de adevărat este că opțiunile pentru extremele politice pot fi puse, în principal, pe seama comportamentului și deciziilor aiurea luate de către politicieni. Oricum, trebuie avut în vedere faptul că nu schimbi o întreagă garnitură politică, aruncând o societate în brațele extremelor politice. Adică, în haos!

Notă: nu știu ce se mai învață prin spațiul mioritic, dar un lucru este evident: tot mai multă lume pare să nu mai aibă proprietatea termenilor utilizați în spațiul public. A se vedea, de pildă, accepțiile de uz cotidian referitoare la conceptul de neomarxism. Desigur, nici nu ne gândim ca vreun vorbete Tv., intens vehiculat prin pomenitul spațiu, să fi citit cumva câte ceva din Marx. Doamne ferește! Ca să nu mai pomenim faptul că s-a ajuns să fie înghesuit, într-o de categorie de doi bani, cel care a teoretizat conceptul de societate deschisă. Conceptul a fost doar împrumutat de către miliardarul cu origini maghiare. Săracu’ Popper! Să ajungă un ditamai filosof al științei să intre în gura unor maneliști ai rațiunii, care nu au habar despre ce vorbesc, chiar este un semn că tot mai mulți „telectuali” mioritici au ajuns să sugă de la țâța Tik-Tok-ului. Și cu o astfel de hrană spirituală țipă din toți bojocii că e lovitură de stat, că ne reîntoarcem la dictatură. Hait!

Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…