EDITORIALUL DE MARȚI – Gheorghe SCORȚAN – Educația în vremea felcerilor

   Nu-ți trebuie cine știe ce calificare în politologie pentru a realiza că avem o clasă politică cu totul și cu totul aparte. În acest sens, de pildă, cu totul deosebit s-a dovedit a fi apetitul politicienilor mioritici în a atinge culmile cele mai înalte ale calificărilor și distincțiilor de factură științifică. Astfel se face că nu există partid care să nu se poată mândri cu un ciopor de doctori în științe. Te și minunezi de cum și când, în mizda păsii, o mulțime de habarniști au avut răgazul să umble prin biblioteci, să reflecteze la cele mai actuale probleme ale vreunei științe. Și, în cele din urmă, să-și aducă, vezi Doamne, o „mică” contribuție în domeniu. Adică, un copy-paste vioi și mititel. Suntem de râsul curcilor: umerii uriași ai înaintașilor întru ale cunoașterii, pe meleagurile noastre, continuă să se construiască tiptil, în stil mioritic: plagiat călcând pe plagiat, fiind calea demnă de urmat, de la magistru la doctorat… Iar fenomenul nu a rămas fără consecințe! Dar, despre acest lucru, ceva mai încolo…

   Înainte de toate, trebuie să realizăm că, din perspectiva oricărui observator bine intenționat – relativ instruit, dar care are răbdare și nervii tari – și care ajunge la lecturarea unei lucrări de doctorat, care aparține politicienilor cu titlu științific, totul devine cât se poate de clar. Deși nu este vorba despre cine știe ce revelație, lucrurile devin ușor de explicat: niște indivizi, mediocri din toate punctele de vedere, precum musca care a aterizat în lapte, s-au înghesuit, mimetic, la gardul unei științe din care nu au priceput mai nimic. Deranjant nefiind doar faptul că doctoratul acestor indivizi nu are nimic de-a face cu știința, cu ritualul academic de a accede la o asemenea formă de performanță în ale cunoașterii, ci mai ales că au apărut și o mulțime de maeștri, la fel de mediocri, care au acordat nemeritatele titluri academice.

   Știința promovată de mioriticii noștri felceri, fie ei conducători de doctorate ori doctoranzi, este reductibilă la o simplă maculatură. Și care, în realitate, nu are nicio legătură cu vreun protocol de cercetare științifică, în adevăratul sens al termenului. Drept dovadă, mai toate produsele de acest gen se dovedesc doar facile însăilări de texte aparținând unor autori, luați la grămadă, fără niciun fel de idee care să răzbată din mulțimea de propoziții amestecate precum ingredientele unui salam de proastă calitate. 

   Am greși, fără doar și poate, dacă i-am judeca doar pe cei care, în ultimii ani, și-au luat titlul de doctor. Aceștia, fără îndoială, nu și l-au atribuit în mod unilateral, din proprie voință, ci au beneficiat de sprijinul unor așa-ziși conducători de doctorate. Adică, niște profesori universitari. În realitate, un fel de făcători de felceri. Nimic mai mult. Și ei, la rândul lor, un fel de felceri,… În paranteză fie spus, îmi amintesc de profesorul de logică, academicianul Enescu. Acesta, în întreaga lui activitate de conducător de doctorat, nu a acordat decât două titluri de doctor în știință. Unul dintre aceste titluri, după 8 ani de muncă asiduă, revenindu-i unui amic. Ajuns decan al catedrei de filosofie într-un centru universitar din vestul țării.

   I-am numit pe doctorii noștri în științe ca fiind doar un fel felceri. Iar pe magiștrii lor, simpli făcători de felceri. Ei, bine! Și ce-i cu asta!?, ne-ar putea reproșa unii dintre cititori. Cu toții știm că e plină lumea de mediocrități. Nimic nou sub soare. Numai că acest amalgam de așa-ziși doctori, făcuți de „magiștri” pe măsură, formează elitele actuale ale societății. Elite care nu doar că au croit sistemul actual de educație, dar îl și gestionează în același timp. Chestiunea ne este reductibilă însă doar la fabricarea de nulități științifice. Consecințele se întind asupra întregii societăți. Iar rezultatele se văd cu ochiul liber: pe de o parte, a crescut considerabil numărul de analfabeți funcționali, crescând totodată și ponderea profesorilor slab pregătiți. Pe de altă parte, iar aici lucrurile sunt de-a dreptul dramatice: selecția elitelor a încetat să se numere printre factorii care au capacitatea de a genera autodezvoltare. Iar acest fenomen nu este valabil doar în cazul sistemului de selecție care funcționează în cazul elitelor politice, ci se verifică și în cazul sistemului care ar trebui să alimenteze capacitatea de expertiză a unei societăți. Aceste lucruri, asemeni umezelii care urcă din particulă în particulă, își pun treptat, ireversibil, amprenta asupra întregii societăți. 

   În aceste zile, profesorii au declanșat greva generală. Vor salarii mai mari. Nimic mai firesc, ținând cont de nivelul acestora. Numai că salarizarea, în sine, nu va fi în măsură să rezolve problemele de fond ale formării și funcționării elitelor noastre. Atâta vreme cât nu se vor schimba datele actuale ale învățământului superior, în care felcerii își fac de cap, societatea autohtonă nu va avea parte de elite autentice. Elite menite să se constituie în factori de autodezvoltare a societății. 

   Vremea felcerilor trebuie să înceapă să apună!…    

 

Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…