EDITORIALUL DE MARȚI – Gheorghe SCORȚAN – DNA deschide balul

   Asemeni unui tren văduvit de frâne, DNA s-a năpustit în spațiul public cu un anunț cutremurător. Desigur, pentru o parte a spectrului politic. Iar, în privința restului populației, probabil, anunțul a vizat presupusa sete a acesteia pentru dreptate. De unde și mulțimea altor date din dosarul DNA, apărute, ca de obicei, „pe surse”. Totul pentru un efect cât mai profund și cuprinzător. Oricum, cel puțin pentru o perioadă medie de timp, important pentru românul de rând trebuie să rămână faptul că, după cercetări asidue, demarate încă din 2021, trei foști demnitari, un fost premier și doi foști miniștri urmează să fie anchetați într-un dosar care are drept obiect un prejudiciu de 1 mld. de Euro. În paranteză fie spus, este vorba despre o sumă colosală, dar mai ales irecuperabilă. Vezi Doamne, prezumtivii ani grei de pușcărie, care vor fi încasați de cei trei împricinați, vor compensa prejudiciul pomenit. Iar „boborul” satisfăcut va continua să șadă liniștit la locurile sale…

   Dacă avem în vedere faptul că întreaga poveste ar fi fost rezultatul acțiunii a doar trei indivizi, atunci, fără doar și poate, focalizarea oprobriului public va fi cu atât mai concentrată. Ceea ce va garanta obținerea unui adevărat frison al dreptății. Mai ceva ca o dușcă de tărie luată pe stomacul gol. Ca și-n dosarul Revoluției, dreptatea căutată de către DNA, în chestiunea vaccinurilor, vizează doar o mână de indivizi malefici. Ușor de numit. Căci, lucrurile complicate nu sunt pentru memoria colectivă. Cică, ca să vezi, de nenorocirile petrecute atunci, în timpul evenimentelor din decembrie ’89, ar fi responsabili doar o mânuță schiloadă de indivizi. În fapt, o enormitate în plan istoric și juridic!

   Căci, în realitate, problema în astfel de cazuri constă în faptul că nu vom avea de-a face cu dreptatea ori adevărul. Noțiuni extrem de abstracte, dar cu priză emoțională. Ci, în realitate, doar cu structurarea unor narațiuni publice, a unor povești pentru adulți, cu rost de supapă. Așa cum este la oalele de gătit sub presiune. Este de bănuit că, în contextul unui deficit prelungit, cum arată, din nefericire, actuala traiectorie a economiei autohtone, astfel de supape sunt indispensabile oricărei guvernări. Nu contează câtuși de puțin culoarea politică a acestor guvernări.

   Este de bănuit că anumite entități cvasistatale, beneficiind de tot felul de „susțineri” pun la cale o serie de măsuri pentru a preîntâmpina posibile crize. Măsuri care nu au un alt orizont decât cel al unor supape de siguranță. Un lucru benefic, în cele din urmă. Fără nicio legătură cu teoriile conspiraționale, trebuie precizat că aceste entități acționează însă în afara cadrelor instituționale, preferându-se modalități care implică doar persoane. Acestea sunt departe de a constitui un stat paralel. Pur și simplu, în funcție de contexte, se alcătuiesc structuri decizionale ad-hoc în vederea atingerii unor obiective în situații de criză.

   Dar revenind la chestiune, prejudiciul, susține DNA, ar fi fost provocat de achiziția mai multor milioane de doze de vaccin anticovid, care, în viziunea procurorilor, nu ar putea fi nicidecum justificată. Prin urmare, contractarea prostească a aproape 100 de milioane de doze, o cantitate care dacă ar fi raportată la populația eligibilă, am obține acea cohortă vaccinabilă care nu poate să depășește 10 milioane de români. Situație ce poate fi lesne considerată de către procurorii DNA ca fiind abuz în serviciu.

   Clar ca lumina zilei: orice român, care uzează de o minimă logică de uz cotidian, se va arăta indignat de o asemenea fărădelege. Cum, domnule, au putut face așa ceva? vor exclama mulți dintre semenii noștri. Chiar dacă, în realitate, este vorba doar despre ceva pupincurism și niscai prostie, duse, din nefericire, pe cele mai înalte culmi…

   Foarte multe comentarii au sugerat că dosarul DNA este fragil. Că, mai de-a dreptul spus, este greu să încadrezi juridic decizii de oportunitate. Așa cum au fost multe dintre deciziile luate sub presiunea evenimentelor din pandemie. Fără îndoială, au fost și niscai furăciuni, cum a fost cazul măștilor, izoletelor etc., dar, în principal, multe din achizițiile făcute în pandemie s-au datorat contextului, prostiei și pupincurismului. Aspecte care, altminteri, sunt dificil de a fi încadrate juridic. Chiar și o narațiune de factură istorică s-a codi să spună lucrurilor pe nume: adică, că în multe situații, situările celor care ne-au guvernat au fost pur și simplu prostești. În afara prostiei neputând fi invocate alte circumstanțe.

   Acțiunea DNA ridică, oricum, mai multe semne de întrebare. Primul este legat de faptul că totul se petrece în preajma alegerilor. Într-un fel, anunțul DNA, ar putea fi considerat ca fiind evenimentul care deschide balul lungului șir de alegeri care vor ocupa mai tot timpul opiniei publice, dar și al partidelor politice. Desigur, DNA ar putea răspunde feciorelnic că abia acum s-au finalizat cercetările în chestiunea pomenitului abuz. A însăila cifre statistice, fără cine știe ce  dovezi, nu consumă însă atâta amar de timp. Ori, cine știe? Poate, mai nou, mințile procurorilor funcționează potrivit altor parametri.

   A doua întrebare, la fel de „firească” ca poziționarea DNA, vizează pe cei doi foști miniștri încriminați. În privința fostului premier PNL, care oricum nu mai contează electoral, trecerea acestuia prin peisaj nu se va lăsa cu prea multe consecințe politice. Cel mult, personajul ar putea fi contabilizat la capitolul pietricele aruncate în imaginea PNL. Așadar, la mijloc rămân doar foștii miniștri ai sănătății. Adică, procentele unui partid care se concurează cu PNL-ul pe același segment de electorat. Pare evident că postura incomodă a foștilor miniștri USR ar contribui la daune palpabile pentru un partid care avea pe stindard un slogan care este dificil de a fi trecut în uitare: fără penali în funcții… etc.

   Desigur, nimănui nu-i trece prin cap că actuala hărnicie a DNA ar fi cumva interesată din perspectivă partinică. Ori, cumva, de sorginte instituțională. Și toate acestea, în favoarea unui anumit partid. Mai mult, este evident că procurorii implicați sunt departe de-a ridica vreo suspiciune de posibile simpatii partinice. Singura explicație care mai rămâne se referă la două posibilități: ori DNA răspunde unor comenzi, originate însă în proceduri care țin de interesele unor persoane, ori această instituție este obișnuită, de una singură, pentru a-și justifica existența, să provoace valuri în perioade preelectorale. Indiferent însă de cauzele care pun în mișcare structurile DNA, s-ar părea că hărnicia acestei instituții, declanșată îndeosebi în perioade preelectorale, este pe cale de a configura o anumită cultură instituțională a modului de a se face politică pe meleagurile mioritice.

   Precedente istorice ar putea fi invocate: de la „anii de grație” ai începuturilor democrației autohtone, atât de spumos zugrăvite de Caragiale, până la anii, mai recenți, în care DNA „fabrica” dosare cu „cârlig electoral” în stil industrial. Dosare care au fost, pe banii noștri, dar pe lefurile babane a procurorilor, doar niște firave balonașe de săpun…

 

Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…