EDITORIALUL DE MARȚI – Gheorghe SCORȚAN – Democrația electorală

   Într-un interval de câteva zile, mai multe instituții de sondare a opiniei publice au dat publicității rezultatele unor anchete privind opțiunile politice ale românilor. De bună seamă, pentru un observator al vieții politice rezultatele nu constituie o surpriză. Tendințele ultimelor luni au fost confirmate de majoritatea cercetărilor sociologice: PSD-ul continuă, în majoritatea sondajelor, să fie pe primul loc, urmat de PNL și AUR. USR-ul, în ciuda unui agitat activism politic, pare să se fi blocat într-un procentaj ce pare imposibil de depășit. Oricum media, în stilul obișnuit, a titrat că asistăm la o adevărată răsturnare în opțiunile politice ale românilor. Că, vezi Doamne, diferențele de procente, încadrabile de fapt în marja de eroare a eșantionului, ar fi semnificative pentru alegerile care bat la ușă.

   Nici vorbă de așa ceva. Din nefericire, aceeași media se preface că n-ar fi la curent cu faptul că aproximativ două treimi din cei cu drept de vot opinează că nu-și vor exercita dreptul de vot. Că, de fapt, titlurile care anunță „surprinzătoarele” evoluții care au loc în privința intențiilor de vot ale românilor ignoră cel mai îngrijorător fenomen care caracterizează starea democrației autohtone: absenteismul. Deși este un fenomen care a caracterizat ultimele cicluri electorale, media s-a ferit să-l aducă în atenția publică. Partidele, așijderea.

   Faptul că, potrivit sondajelor, apar diferențe între competitorii eșichierului politic autohton nu este câtuși de puțin relevant. Mai ales în momentul de față. Căci, până la alegeri, se pot schimba multe. Problematic, pentru evoluția politicului mioritic, este faptul că, în schimb, nu pare să se petreacă mai nimic nou la nivelul percepției pe care românii o au despre partidele politice, implicit despre instituția-cheia a oricărei democrații: parlamentul. Locul unde se fac legile, dar și majoritățile care decid configurația politică a executivului.

   Drept urmare, media – căci, societatea civilă, cu excepția prezenței interesate ale unor ong-uri în chestiuni de mediu, este absentă – ar trebui să inițieze dezbaterile din spațiul public asupra chestiunii în discuție. Și anume, consecințele catastrofale ale absenteismului asupra unei democrații la început de drum. Numai că media nu are niciun interes în asemenea direcție. Nici partidele nu sunt interesate de un asemenea subiect. Dimpotrivă, l-ar sabota cu orice preț! Pentru că, înainte de toate, absenteismul vorbește despre calitatea politicienilor, despre prestația lamentabilă a acestora.

   Partidele noastre sunt departe de a realiza că absenteismul constituie o problemă pentru orice aranjament de putere de factură democratică. Că, în plus, acest fenomen constituie totodată și un indiciu al regimului funcțional pe care-l are politicul unei societăți democratice. Faptul că sunt alegeri periodice, nu înseamnă că avem de-a face cu o democrație care poate genera autodezvoltare într-o anumită societate.

   Privind dintr-o astfel de perspectivă, este evident că democrația autohtonă este într-o situație problematică. Una, a căror dimensiuni sunt conferite de firava legitimitate a celor care ajung în parlament și, de aici, în situația de a ne guverna în mod efectiv. Nu trebuie însă să ne gândim doar la cei care populează instituțiile executive, menite să ne guverneze în mod direct, ci și la cei care fac parte din instituția-chei a unei democrații. Și anume, instituția parlamentară. Așadar, o legitimitate șchioapă care se răsfrânge nu doar asupra majorităților, care ajung să formeze executivul, ci și asupra celor care sunt în opoziție.

   În consecință, fenomenul absenteismului pune în discuție aranjamentul de putere care se limitează doar la dimensiunea sa electorală. În mod evident, în absența și a altor procese care să implice participarea cetățenilor la luarea deciziilor, puterea care rezultă nu este una de factură democratică. Chiar dacă, formal, sunt respectate procedurile de factură electorală. Este, pentru cultura politică occidentală, un lucru știut și însușit de multă vreme. De altfel, este motivul din pricina căruia se vorbește în mod obișnuit despre mai multe modele de democrație: liberală, participativă, deliberativă, majoritară, consensuală, egalitară. Din nefericire, elitele noastre nu au reușit nici măcar să conștientizeze cu adevărat fenomenul, ca să nu mai vorbim despre problematizarea acestuia în spațiul public autohton.

   Deocamdată, elitele intelectuale, care în mod normal ar fi trebuit să calibreze orizontul ideologic al celor politice, se mulțumesc doar să critice partidele. Mai mult, din nefericire, în situația în care unii reprezentați ai taberei intelectuale, au fost atrași în tabăra politică, un atare fapt nu a avut nicio consecință pozitivă asupra calității partidelor.

   Așa se face că sistemul nostru politic a continuat să rămână să se scalde în apele băltite ale unei obosite democrații electorale. Și nimic nu pare să agite aceste ape în care politicienii noștri par să se simtă minunat. Asemenea unor crocodili, care-și așteaptă prada, politicienii noștri continuă să gândească politicul doar drept un spațiu menit unei vânători de beneficii. Ideile care să vizeze cumva interesele semenilor lor le sunt cu totul străine.

 

Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…