Mai de-a dreptul spus, s-ar părea că Europa este hotărâtă să treacă de la o societate a „burților pline” la una de-a dreptul utopică, care nu prea știm cum va arăta, dar în care suntem asigurați că vom respira aer curat, fără nicio amprentă carbonică. Aferim!
Desigur, ceea ce se va întâmpla prin restul lumii pare să nu mai conteze, atâta vreme cât avântul de-a dreptul revoluționar al liderilor de la Bruxelles este mereu în alertă în vederea atingerii mărețului scop. Iar când aceștia din urmă par să dea semne de delăsare, numeroasele organizații ale societății civile fac tărăboi și lansează în spațiul public îndemnuri de a se respecta PLANUL. Adică, cele stipulate în Acordul Climatic de la Paris, semnat de către toate statele europene în 2015.
Nu altceva s-a întâmplat în urmă cu câteva zile: pe 13 februarie Greeanpeace adună vocile a 286 de organizații și solicită șefului Comisiei Europene să respecte calendarul cuprins în capitolul „Sistem alimentar durabil”. Ori, aici, lucrurile sunt clare: Uniunea Europeană ar trebui să reducă consumul de carne animală cu 70% până în 2030. O cotă apropiată revenindu-i și României. Motivul invocat este simplu: producția de carne este responsabilă de o mare parte a emisiile de carbon. Așa că, le place ori ba, europenii vor trebui să-și schimbe în mod radical obiceiurile alimentare. Așa cum s-a întâmplat deja în alte chestiuni, și asta s-a hotărât în urmă cu câteva zile: europenii vor fi siliți să renunțe la motoarele cu combustie internă. Producerea motoarelor termice urmând să înceteze în 2035.
Ceea ce este de-a dreptul hazliu, în paranteză fie spus, este faptul că date de factură științifică au arătat, recent, că la fel de nocive, precum emisiile de eșapament, sunt și particulele care sunt eliminate de către plăcuțele de frână ale autovehiculelor. Să sperăm că se vor găsi soluții, nefiind nevoiți să acționăm frânarea unui automobil electric așa cum o făceau eroii unui desen animat. Adică, să ne folosim, drept frână, picioarele…
Desigur, privind părtinitor situația, s-ar părea că numeroasele ONG-uri, care întrevăd un viitor vegan pentru cetățenii europeni, acționează precum niște gărzi revoluționare, mereu vigilente în respectarea „Marelui Plan Verde”. Acesta, deși pare împănat cu o mulțime de argumente de factură științifică, în realitate nu este decât o simplă ideologie. Așa cum, cu aproximativ aceleași pretenții de științificitate, se declara și planul marxist de reconstrucție socială. Planul Verde, mai sus pomenit, la fel ca și ideea leninistă a verigii slabe, pornește de la principiul că există condiții în vederea acțiunii de schimbare a cursului climatic actual. Și pe care Europa le întrunește. Potrivit sacerdoților de prin ONG-uri, Europa va trebui să acționeze prima, constituindu-se într-un exemplu pentru restul statelor de pe planetă. Ceea ce, să fim realiști, nu se va întâmpla! Să nu ne imaginăm că emulii „Planului verde” n-ar fi conștienți de un atare fapt. Ceea ce, din nefericire, nu-i împiedică să se imagineze în postura de salvatori ai planetei. O postură care, din păcate, n-are nicio legătură cu politicul, cu ideea unei comunități politice. Precum Bulă, ăștia sunt hotărâți să ne treacă… Nu se știe unde, dar în mod cert o să ne alunge pe noi, europenii de rând, de la robinetele societății abundenței. Și ce dacă? O să avem parte din plin de aer curat!
Trebuie precizat că ONG-urile, îndeosebi datorită surselor de finanțare, nu se constituie într-o alternativă la partidele politice. Menite astfel să extindă sfera de acțiune a politicului. Căci, deși acționează eficient asupra nucleelor de decizie politică, în fapt, organizațiile societății civile nu reprezintă interesele semenilor lor. Iar aceasta se vede și pe meleagurile mioritice: la mintea oricui, nu însă a celor din ONG, oprirea finalizării unor obiective energetice nu este în interesul nostru, al românilor de rând. Ci, dimpotrivă!
Deci, deși nu au nicio contribuție semnificativă la îmbogățirea sferei politicului, prin urmare, la dezvoltarea unei comunități politice a cetățenilor, acțiunile ONG-urilor continuă să țintească, să influențeze în mod păgubos decizia politică. Deși nu participă la alegeri, în ciuda acestui fapt, aceste organizații au totuși convingerea fermă a legitimității acțiunilor lor. Așa se face că ONG-urile, în anumite situații, se transformă doar în niște centre de stabilire, de tip diktat, a unor bunuri publice. Fără să-i reprezinte pe semenii lor, în calitatea acestora de cetățeni, aceste organizații vorbesc în numele acestora, imaginându-și că sunt în drept să impună bunuri publice, însă în absența consultării prezumtivilor beneficiari ai acestor bunuri. Desigur, și politicienii, în numeroase situații, procedează la fel. Numai că aceștia se pot justifica că sunt în posesia unei legitimități datorate faptului că au fost aleși de semenii lor să le reprezinte interesele. Ceea ce nu este cazul cu activiștii dintr-o mulțime de ONG-uri.
Revenind însă la „mărețele” obiective climatice ale liderilor de la Bruxelles, trebuie să precizăm că, lăsând la o parte excesele, unele dintre măsurile climatice ni se par raționale și firești. Și aceasta, din perspectiva faptului că unele dintre acestea sunt în mod evident menite îmbunătățirii vieții cetățenilor europeni. Astfel, datorită faptului că poluarea generată de către motoarele termice duce la îmbolnăviri și scurtează vieți, este cât se poate de bine venită o politică care să conducă în mod firesc la înlocuirea acestui tip de locomoție. Numai că există, potrivit unor experți, probleme care nu pot fi rezolvate până în 2035. Este vorba, în primul rând, de rețeaua electrică care trebuie redimensionată. Ceea ce implică costuri imense. Apoi, tot din perspectiva unor date științifice, se așteaptă ca, începând din 2030, să aibe loc începerea ciclului de reducere a activității solare. Ceea ce va întârzia considerabil o serie de procese și fenomene specifice încălzirii globale. Ceea ce, în plus, datorită unor ierni mai aspre, va implica fără îndoială costuri mult mai mari în vederea încălzirii locuințelor. Este greu de evaluat ce ne va rezerva viitorul din punct de vedere climatic. Iar o politică bazată pe considerentele unei evoluții liniare a unor parametri climatici va conduce țările europene în situații extrem de dificile. S-ar putea ca mult invocata reziliență să nu fie decât o biată piesă din recuzita unei ideologii păguboase. În fine, dacă ne referim la chestiunea schimbării obiceiurilor alimentare, este evident că o reducere a consumului de carne și grăsimi este, în anumite condiții, benefică pentru sănătatea umană. Dar dacă se exagerează, veganismul fiind mai degrabă o chestiune ideologică, este evident că aplicarea unei diete unice, indiferent de tradiții, de condiții climatice, de vârstă ori tipuri de activitate, se va transforma într-un factor destructiv. Și care, în loc să prelungească vieți, le va scurta. Binele de tip diktat, fără consultarea prezumtivilor beneficiari, extrem de diferiți, nu va conduce decât la politici care nu vor fi interesul oamenilor.
Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…
Facebook
WhatsApp
TikTok
