Subsemnatul, muritor de rând ca și semenii mei, iată, neavând altceva mai bun de făcut, m-am „trezit în conștiință”. Uite așa, dintr-o dată! „Iluminarea” cu pricina fiind prilejuită de contactul cu rarefiatele și încâlcitele pagini (54 la număr) ale motivației judecătorilor noștri constituționali. În cauză fiind chestiunea pensiilor speciale ronțăite de către mioriticii noștri magistrații. O chestiune care, în paranteză fie spus, cică, vezi Doamne, ar fi încrețit cumplit frunțile, dar, se pare că nu și alte acareturi mentale ale celor 9 judecători.
Trebuie subliniat că, în cazul subsemnatului, chiar dacă a fost vorba doar despre o fulgurantă priză de conștiință asupra unei chestiuni extrem de „complicate”, am realizat, probabil, ca și alți semeni, că toată povestea constituționalității pensiilor magistraților, care se joacă încă de către politicienii noștri, constă, în cele din urmă, doar în niște chestiuni numerice. Căci, în rest, sunt doar platitudini justificative de ordin juridic și tragere de timp. Și care nu au nicio legătură cu textul constituțional, la care a fost raportată legea diminuării privilegiilor magistraților. Căci, dincolo de tot felul de delicatese de natură juridică, ori încâlcite chichițe, trecute la capitolul jurisprudență, în numai câteva rânduri ale motivației CCR se recunoaște explicit, ceea ce ar fi trebuit s-o facă din prima. Fără atâtea amânări. Și anume: atât dreptul executivului, cât și al legislativul, de a se pronunța în chestiuni de politici publice. Și care ar putea avea drept obiect unele drepturi ale magistraților. N-ai cum să nu te întrebi ce rost a mai avut toată această tevatură cu amânarea unei decizii asupra constituționalității legii care țintea diminuarea unor privilegii ale magistraților?
Ca să vezi, ce de bănuți frumoși papă judecătorii noștri constituționali, doar să se joace de-a constituția în chestiuni care, de fapt, nu trec dincolo de puterea de judecată a unui cucoș din bătătură. Iertată-mi fie exagerarea, trimițând la nevinovatul galinaceu, dar adevărul este că nu știm, nici acum, ca și pomenita orătanie, că toată cotcodăceala „constituțională” a vizat doar o simplă chestiune formală. Facil de soluționat. Nici chiar după publicarea motivației Curții de respingere a legii referitoare la pensiile magistraților, nu ne este clar, dacă, în sfârșit, chestiunea pensiilor speciale va reuși, în cele din urmă, să se încadreze în termenul care să ducă la bifarea jalonului care ne-ar permite să accesăm bani „europeni”!
Nu știm dacă, reluându-se tot procesul, CSM-ul nu va trage de timp, iar CCR-ul, așijderea! Și drept urmare să ne trezim în fața unui fapt care nu mai poate fi controlat. Și uite așa se face, dragii mei cititori, precum în poveștile cu proști, cum niște presupuse ancore instituționale (Executiv, Legislativ, Magistratură) aflate, chipurile, la fundarea pretins „rezilientă” a unui aranjament democratic de putere, au contribuit fiecare în parte – este adevărat, prin comportamentul celor de la CCR – la întregul proces de a ne convinge – pe noi, prostimea – că 70%, nu și 75%; 10, nu și 15 ani, ar constitui acele borne adevărate care ar marca ceea ce este, dar și ceea ce nu-i constituțional. Deloc întâmplător, mai toată joaca politică dintre PSD și premier, este centrată pe disputa referitoare la mai sus pomenitele cifre. În mod evident, toată tărășenia privind constituționalitatea unor cifre care legitimează, de fapt, niște avantaje, pune în lumină mânăriile unui PSD, vezi Doamne, partid de centru-stânga, care nu mai poate de grija amărâților, însă manevrează în favoarea privilegiilor magistraților. Totul, vezi Doamne, pentru respectarea Constituției!
Ca muritor de rând, asistând la un atare spectacol de prost gust, mai că te paște o mică depresie. Căci, să realizezi cu adevărat prăpastia dintre „poveștile” cu așa-zisa jurisprudență în chestiuni de constituționalitate a celor de la CCR, pe de o parte, și realitatea extrem de nudă a intereselor celor din magistratură, nu este de ici colo. Rațional este dificil să treci peste hocus-pocus-ul făcut de neonoranta noastră Curte Constituțională. Am credința că, trezit la „viață” cu ajutorul AI, de pildă, polițaiul lui Nenea Iancu, fiind de partea celor care fac jocurile în politichia mioritică, ar fi exclamat radios că toate sincopele care au marcat diminuarea pensiilor magistraților ar fi „curat constituționale”.
Chiar dacă legea va trece de CCR, dezarmant rămâne faptul că după ce noi, proștii de români, am fost puși în situația de a înghiți pe nemestecate două amânări nejustificate ale judecătorilor noștri constituționali, iată, suntem din puși în situația de a asista la o tragere de timp din pricina unui aviz consultativ din partea CSM. Care s-ar putea să nu fie dat în cele 30 de zile. Situație în care s-ar putea să ducă pierderea celor câteva sute de milioane de euro.
Băi, bine, măi stimabililor judecători în chestiuni, vezi Doamne, constituționale! Chiar așa, văduviți de cea mai banală capacitate de a judeca, ne percepeți! De parcă, majoritatea românilor s-ar preface că n-ar putea să distingă, fiind lovită de orbul găinilor, între semnificația așa-zis constituțională a unor cifre, pe de-o parte, și faptul că interesele de castă ale neprețuiților noștri magistrați sunt pe cale îndoi spinarea celui care ar fi trebuit să aibă sprijinul coaliției în ducerea la bun sfârșit a unor politici. Și pe care un executiv le poate iniția în mod legitim. Căci, problema care se conturează în aceste zile constă în faptul că domnul Bolojan, silit să devină între timp mai „maleabil”, acceptând, drept urmare, un compromis în privința perioadei de tranziție – vezi Doamne, din pricini de constituționalitate – va fi nevoit, în cele din urmă, să se țină de cuvânt. Adică, să plece frumușel acasă! Adică, să-i lase pe pesediști să-și răzuiască falsa aramă de așa-zis partid de centru-stânga. Și care, vezi Doamne, nu mai poate de grija amărâților care sunt nevoiți să-și petreacă bătrânețile cu niște pensii de mizerie! Probabil, împricinații amărâți vor fi mândri de faptului că beneficiază de pensii pe criterii de contributivitate. Nu precum magistrații care ronțăie pensii la care contribuie însă prostimea constrânsă de lege. Într-o asemenea situație, firesc ar fi ca toate costurile întregii povești a pensiilor magistraților ar trebui să fie decontate de către PSD. Căci, fără îndoială, este partidul care a manevrat întreaga porcărie cu așa-zisa constituționalitate a unor politici care țin de dreptul constituțional al executivului, nicidecum să fie dependente de deciziile de castă ale celor care, numiți de PSD, s-au folosit de prerogativele Curții Constituționale a României pentru a bloca politici publice legitime și constituționale. PSD, în mod evident, poartă întreaga responsabilitate a compromiterii unei instituții, cum este CCR, crucială pentru echilibrul unei democrații. Fie ea și în stil mioritic.
Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…
Facebook
WhatsApp
TikTok
