De când lumea occidentală a fost umilită de către talibani în Afganistan, reprezentanții media, dar și politicienii acestei lumi plină de ea însăși, nu încetează, vezi Doamne, să se minuneze de ce s-a întâmplat. În paranteză fie spus, ostașii noștri care au luat parte totuși la un eșec, au trecut, acoperiți de glorie, pe sub Arcul de Triumf… În cazul lor, să nu uităm totuși că, la mijloc, era vorba despre un risc asumat, totul petrecându-se în schimbul unei solde consistente. (Ceva asemănător petrecându-se și cu românii extrași, cu ditamai avionul, în cele din urmă din haosul afgan, majoritatea fiind angajați ai unor firme de pază private). Oricum, în ciuda așa-numitei surprize – adică, în realitate, un fel de hemeralopie instituționalizată interesată și asistată cică și de expertiză, și aceasta din urmă pe mulți parai – concluzia generală care s-a revărsat asupra noastră ne vorbește, înainte de toate, despre un fel de uriașă mașină de șmenuit banii contribuabililor. Cifra, undeva între o mie și două miliarde, ar fi îndestulat nu doar buzunarele unor contractori din neamul unchiului Sam, ci și pe cele ale unei pături subțiri de afgani, corupți până în măduva oaselor. Aflăm apoi, iarăși cu surprindere, că se cam știa de ceva vreme de un inevitabil eșec: serviciile ar fi informat clasa politică a pomenitului Sam că majoritatea afganilor, cu excepția unui procent infim dintre semenii acestora, nu aveau de ce să fie mulțumită de binefacerile implementării unui model de societate care nu le-a adus niciun fel de beneficii. Fără îndoială, mulți tineri, dar mai ales tinere femei, au gustat din modelul oferit interesat de ocupanții occidentali. Acum, însă, părăsiți de umbrela occidentală sunt pe culmile disperării și sunt actorii tragediei povestită de mai toate canalele media internaționale. Desigur, aici mai este vorba și despre cealaltă parte a poveștilor mediatizate. Adică, cruzii, obtuzii și cei mai perfizi ostași ai unei oribile religii de ev mediu: talibanii.
Și, deși aceștia par să fie singurii regizori malefici ai acestei tragedii, altfel spus, cei care par să nu le pese câtuși de puțin de suferințele semenilor lor, n-ar trebui să uităm și de responsabilitatea imensă a celor care doar prin intermediul armelor și, desigur, a unor resurse considerabile (numai în așa-zisa armată afgană s-au băgat 80 de miliarde de $) au întreținut iluzia unei păci care s-a prăbușit imediat după ce și-au retras soldații. Ba, mai mult, pe lângă iluzia unei păci fragile au generat totodată și cea mai cumplită dezamăgire pentru o serie de categorii sociale care s-au adaptat într-un fel valorilor modelului occidental. Restului populației, care constituie majoritatea, extrem de săracă și analfabetă, divizată într-o mulțime de triburi, probabil că-i pasă prea puțin că la putere se instalează o putere teocratică. Aceasta este deja pregătită să sufere în tăcere atât excesele guvernării talibane, cât și consecințele unui posibil război civil. Vai de capul lor! S-ar părea însă că, pe un termen ceva mai lung, singurii care ar putea să-i cuprindă într-un scenariu favorabil vor fi chinezii. Din păcate n-o să trăim să vedem ce vor face aceștia în spațiul, totuși plin de minerale, ale viitorului Afganistan.
Cam aceasta este ecuația care ar putea limpezi întrucâtva întrebarea din titlu. Căci, convenind asupra faptului că, în realitate, ceea ce ar caracteriza un taliban ar fi tocmai inflexibilitatea propriei viziuni asupra lumii, mijlocită în cazul talibanilor de interpretarea rigidă a unei religii, trebuie să remarcăm că în cazul occidentalilor a funcționat o altă viziune asupra lumii, la fel însă de inflexibilă, relativ la somațiile aceleași realități. Vezi Doamne, n-ar exista cu adevărat pe lume un model „mai valid” de societate, cu excepția celui occidental. În cazul obtuzității occidentale, una de factură laică, obsesia superiorității acestui model a funcționat și după eliminarea lui bin Laden (mai 2011), când nimic nu ar mai fi justificat existența pentru încă un deceniu a trupelor occidentale pe meleagurile Afgane. Ca să nu mai pomenim de faptul că eliminarea liderului Al Qaida ar fi putut să se petreacă și altfel de cum a avut loc. Adică, fără declanșarea unui lung șir de tragedii umane, așa cum s-a întâmplat prin declanșarea invaziei unui Occident superbogat asupra unor populații tribale sărace, vlăguite de vechi conflicte, dar și de războiul declanșat de Rusia sovietică, abia încheiat în anii ’90. Și, să nu uităm, totul într-un teritoriu dificil de controlat din punct de vedere tactic… Și, să nu uităm că, în tot acest talmeș-balmeș, talibanii au fost, cândva, aliații americanilor împotriva Rusiei sovietice. Oare cum se vor materializa, complicându-se, peste decenii, alianțele, odată cu intervenția celor care, potrivit actualilor experți în orice, vor căprări teritoriul asiatic?
Ei bine, închei, amintind că realitatea a dovedit că la fel de cumplite, prin consecințe, au fost ambele tipuri de talibanism: atât cel de filiație religioasă, care a motivat și scuzat întru crimă o mulțime de furioși ai Domnului, cât și cel de sorginte laică și care, asemeni unui borcan de miere, a adunat în Afganistan o mulțime de profitori cărora prea puțin le-a păsat de florile răului care s-au înmulțit și prosperat în urma unui lung șir de bune intenții, care au pavat drumul înspre iadul relatat în ultimele zile de către canalele de știri din toată lumea.
Americanii, care au un PR ceva mai profesionist decât noi, au anunțat că vor să extragă din calea ghearelor talibanilor pe toți cei care au colaborat cu ei, acolo, în Afganistan. Bravo lor! În schimb, românii par să nu fi colaborat decât cu Sfântul Duh pe meleagurile cultivate cu flori roșii ca focul și din care se extrage elixirul care se revarsă asupra decadentului Occident. Halal să ne fie! Căci, probabil, că ai noștri viteji, proaspăt trecuți pe sub Arcul de Triumf, au în suflet un patriotism la fel de dur precum diamantul și, mai mult ca sigur, la fel de inflexibil cum este credința celor mai adevărați studenți în știința lui Alah!
Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…