Titlul a fost sugerat de o celebră interogație din romanul unui ilustru iluminist francez, Motesquieu. Este vorba de romanul epistolar „Scrisori persane„, iar întrebarea „cum este să fii persan?” a fost prilejuită de contactul unor civilizații diferite, cum au fost cea orientală și cea occidentală. Deși au trecut trei secole de la apariția pomenitei scrieri, s-ar părea că întrebarea rămâne în continuare pertinentă. Căci, lumile prezentului, în ciuda faptului că sunt aflate într-o conexiune care aproape că a anihilat spațiul și timpul, acestea continuă să rămână extrem de diferite. Într-un fel, legăturile tari ale unei civilizații nu au fost diminuate de maximizarea contactelor dintre culturi. Dimpotrivă, totul pare să fi dus la o accentuare a rostului substanței identitare a acestora. Aceasta fiind valabil, chiar dacă fenomenul prezintă forme și amplitudini diferite, firești pentru fiecare cultură în parte.
Așa că, la fel ca acum trei secole, când lumile erau încă pe la începutul conexiunilor culturale, să te chestionezi asupra semenilor tăi, care aparțin unor culturi diferite, rămâne nu doar o provocare de factură strict intelectuală, ci una care vizează condiția umană, în general. Și aceasta, cu atât mai mult cu cât globalizarea deși pare să fi uniformizat societățile și, drept urmare, să fi șters diferențe multe dintre diferențele culturale, faptul nu a anihilat nucleul identitar al civilizațiilor. Adică, acel înveliș dur care, în ciuda fenomenelor sincretice, a rămas mereu același. Ceea ce se poate încă observa și cu ochiul liber!
Revenind însă la ale noastre, amintim că în opera filosofului francez două personaje fictive, Uzbek și Rika, iau contact cu o civilizație cu totul deosebită, cea franceză. Șocul cultural este reciproc, căci, în mod egal, și francezul este uluit de moravurile societății persane, interogându-se cum de poate să fie cineva…persan! Ei bine, revenind însă la dramele zilelor noastre, constatăm că, așa cum occidentalii s-ar fi putut întreba „cum este să fie cineva palestinian și musulman, totodată?”, în aceiași măsură, s-ar părea că și lumea musulmană este frământată de un fapt la fel de banal. Anume: „cum este să fie cineva occidental?” Se pare că, încercând să răspundă întrebării, până și oamenii de rând încep să realizeze că diferențele culturale sunt totuși semnificative. Mai mult, vor avea consecințe…
Este evident, de pildă, că protestatarii pro-palestinieni din capitalele Occidentului, în marea lor majoritate, foști emigranți din mai toate statele lumii musulmane, dovedesc că nu sunt occidentali în adevăratul sens al cuvântului. Cultural, prin modul în care se manifestă, ei aparțin altui areal, nicidecum celui occidental. Deloc întâmplător, nativii din Occident preferă să nu iasă, deocamdată, în piețele publice și să-și manifeste opțiunea pentru una dintre taberele aflate în conflict. Ca să nu mai pomenim despre exemplare umane radicalizate, cu totul străine spiritului occidental, care în numele cauzei palestiniene au decis să ucidă, la întâmplare, semeni care nu au nicio legătură cu evenimentele din Orientul Mijlociu.
Ceea ce este curios, având în vedere evenimentele recente din Orientul Apropiat, este faptul că deși este pusă dintr-o perspectivă religioasă, interogația lumii musulmane nu vizează nici laicitatea acestuia, nici caracterul creștin al Occidentului, ci politica dominantă a acestuia. Ceea, dintr-o altă perspectivă, este valabil și în cazul lumii occidentale: critica acestuia nu vizează, în general, lumea musulmană, religiozitatea accentuată a acesteia, ci doar facțiunile cu un vădit caracter terorist, precum și pe sponsorii acestora. Numai că, în condiții de tensiune socială, oamenii au tendința de a ignora nuanțele. Ceea ce face cale liberă pentru radicalizări care, în alte condiții, păreau improbabile.
Sunt situări care aduc la zi interogația lansată acum trei secole de mai sus pomenitul filosoful francez. Astfel se face că celebra „Cum este să fii palestinian?”, o interogație firească din perspectiva unui occidental lasă, probabil, într-un plan secund chestiunile care țin de un anumit specific al religiozității musulmane: atitudinea față de femei, portul vălului islamic etc. Punând, drept urmare, un accent deosebit pe dimensiunile strict politice ale alcătuirii societății palestiniene. Adică, a acelui metabolism social care face ca o societate oarecare să devină cu adevărat o comunitate politică de cetățeni.
În acest sens, occidentalul de rând realizează cu dificultate opțiunea pentru Hamas a unei mari părți a populației fâșiei Gaza. O opțiune care, în cele din urmă, a făcut nulă orice consolidare prin autodezvoltare a societății palestiniene. Alegând, în fapt, o cale care punea într-o repetabilă postură de inferioritate societatea palestiniană, comparativ cu cea evreiască. Adică, cu inamicul care a fost capabil să instituie totuși un politic de factură laică și democratică. Un inamic care, dând libertate cetățenilor săi de a trăi într-un stat de drept, a obținut, în schimb, aproape totul în privința dezvoltării economice și a unei puteri militare de temut. Așa se face că o diferență culturală s-a transformat într-o prăpastie.
De cealaltă parte, interogația lumii care este pro-palestinieni s-a redus la o păguboasă simplificare a lumii occidentale. Aceasta, în percepția lumii musulmane, pare să fie reductibilă la un crochiu caraghios, încropit de minți care nu pot concepe o societate aflată în afara chingilor religioase. Religia, în loc să fie o chestiune privată, a devenit un reper identitar. Nu întâmplător, în paranteză fie spus, întreaga lume musulmană are cam același număr de traduceri pe care îl întâlnim, de pildă, într-o țară de mărimea Ungariei. Un lucru greu de explicat pentru un occidental.
Oricum, problema născută din clivajul unor civilizații este nu doar extrem de gravă, ci și cu dezvoltări imprevizibile. Deja, după câteva zile de război, observăm că mai multe țări europene se gândesc să revizuiască regimul Schengen, să înăsprească politica de expulzări, să limiteze drastic migrația. Probabil, după încă câteva zile, europenii o să constate că prețurile la pompă vor sări în aer, că în plan intern partidele extremiste vor lua o felie tot mai mare din opțiunile electorale.
De fapt, nu știm ce ne va aduce ziua de mâine!
Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…
Facebook
WhatsApp
TikTok
