EDITORIALUL DE MARȚI – Gheorghe SCORȚAN – Cum e să fii… membru de partid?

La o asemenea întrebare n-ar trebui să fim tentați să găsim cine știe ce răspunsuri savante și marcate din plin de erudiție… Ceva de genul cum e să fii, de pildă, persan! Asta, dacă ne gândim la un gânditor contemporan care a excelat într-o scriitură pornind de la „Scrisorile persane” ale marelui iluminist francez născut în castelul din la Brede. Nicidecum! O să privim lucrurile la firul ierbii, cum se spune. Căci, spre deosebire de cei doi persani care, potrivit scrisorilor menționate, privesc dintr-o perspectivă culturală non-occidentală societatea franceză a sec. al XVIII-lea, s-ar părea că semenii noștri îi privesc pe politicieni dintr-o perspectivă cât se poate de apropiată din punct de vedere cultural, chiar pragmatică de-a dreptul. Adică, politicieni ori ba, cu toții și-ar dori o viață cât mai bună! Căci, să nu uităm, potrivit declarațiilor partidelor, aproximativ 1 milion jumate dintre români activează în cadrul principalelor partide politice autohtone. Fără îndoială, deși sunt puțini, comparativ cu restul populației, aceștia, beneficiind de simplul fapt că sunt organizați, pot întreprinde cu mai mult succes o serie de acțiuni menite să le îmbunătățească viața. Ne place ori ba, în cele din urmă trebuie să consimțim asupra faptului că politica pare să fie, înainte de toate, și o strategie, ca oricare alta, de a urma o anumită rută de viață care să ducă la îmbunătățirea nivelul de trai a celor care o practică nemijlocit. Restul motivațiilor de a face politică, adică acelea care se referă la îmbunătățirea vieții semenilor lor, a dezvoltării societății care să favorizeze un atare țel cât se poate de nobil etc. nu par să fie validate de realitate.

   Așa se face că, dacă contemporanilor autorului francez la venea greu să-și imagineze cum este posibil să fii persan, ceva atât de diferit de a fii, de pildă, francez, în schimb, semenilor noștri nu le este dificil să se imagineze totuși și în papucii politicienilor. Ba, mai mult, deși nu-i apreciază câtuși de puțin, ajung să nu-și utilizeze prea mult rațiunea atunci când îi votează! Și aceasta, în ciuda dezamăgirilor repetate provocate de către politicieni și organizațiile în care aceștia sunt înregimentați. Pe de altă parte, deși semenii noștri par să fie dependenți afectiv de modul de aglutinare al  politicienilor în jurul unor ideologii, formând astfel partide politice, majoritatea semenilor noștri realizează că le vine greu să se imagineze și-n pielea de membri ai unui partid, așa cum o fac în genere politicienii. Bunul simț le spune majorității semenilor noștri că le-ar fi de-a dreptul imposibil să se imagineze că, punându-se în postura de membri ai unui partid, le-ar fi mult mai ușor în viață. Deși sunt conștienți de un atare fapt, totuși nu aleg o asemenea cale. Să te duci la ședințe, să lipești afișe etc. pare să fie ceva mai dificil decât să-ți cauți un loc de muncă, să urmezi o facultate ori, pur și simplu, să emigrezi. Deși pot empatiza cu vocalizele și promisiunile politicienilor, totuși majoritatea semenilor noștri n-ar urma calea de a ajunge politicieni. Adică, de a se înscrie într-un partid și a urma prescripțiile și regulile impuse de către acesta din punct de vedere organizațional. Așa că, la întrebarea din titlu, am putea răspunde că majoritatea semenilor noștri aleg alte strategii de viață, altele decât acelea care i-ar conduce prin ograda și servituțile partidelor autohtone. Așa că, aviz politicienilor care își imaginează că tot poporul le soarbe promisiunile și gesturile politice. Ca și cum, înfrățiți cu codrul pe care-l pradă, când au ocazia, toți românii ar fi frați întru ceva care-i ține împreună: societatea autohtonă! Departe însă să fie vorba despre așa ceva în cazul nostru! Unde, se pare că o comunitate politică încă nu a luat naștere cu adevărat,…

   Și totuși există societăți în care membrii partidelor politice urmăresc, înainte de atingerea unor scopuri personale, îmbunătățirea vieții semenilor lor. Și o fac nu doar la modul declarativ, cu prilejul unor campanii politice ori electorale… Ci într-un mod cât se poate de simplu și pragmatic: când sunt situația de a controla pupitrul puterii nu își distribuie comilitonii pe pozițiile asociate acestui control! Ci, căutând să rezolve problemele semenilor lor, se uită prin societatea largă a acestora și solicită serviciile celor care au competențe cu adevărat. Partidul fiind, într-o atare situație, mai degrabă un manager al resurselor societății, decât unul care-și plasează tovarășii în posturi bine plătite. Deși pare un lucru simplu, un atare comportament este departe de a fi urmat de către politicienii noștri. 

   Și când de gândești câte probleme se nasc permanent dintr-o lume tot mai complexă, să realizezi în același timp cât de departe suntem de a avea structuri capabile de a le formula și a le găsi totodată soluții, mai că-ți vine să aplici principiul actual al lui „Ubi bene, ibi patria”! Altfel spus, nu în accepția sa antică, unde era vorba despre o chestiune de patriotism, ci într-o accepție cât se poate de pragmatică. Adică, aceea care i-a determinat pe mulți dintre semenii noștri să-și găsească alte patrii, mai prietenoase decât aceea în care s-au născut…

Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…