EDITORIALUL DE MARȚI – Gheorghe SCORȚAN – Cotloanele locale ale puterii mioritice

   În timp ce la Bahmut prețul cărnii de om continuă să scadă, iar bănuita direcție a contraofensivei ucrainene dă fiori prin cancelariile occidentale, nebănuindu-se câtuși de puțin reacțiile iresponsabilului Putin, ei bine, pe meleagurile noastre, că vrem ori ba, habarniștii care ne guvernează par să-și vadă în continuare de ale lor. Adică, de păstrarea puterii. Drept urmare, în timp ce habarniștii de la centru par să fie în continuare preocupați cu joaca la ruleta rotativei, trupele din teritoriu par să pună condiții referitoare la punerea osului la alegerile care vin în curând. De-ți vine să crezi că politicienii din plan local îi șantajează pe șefii lor de la centru. Nimic mai fals. Și unii și alții realizează că au interese comune. De unde vin beneficii.

Așa se face că realitatea este mult mai complicată, decât pare la prima vedere. Căci, firele relațiilor care au fost durate în ultimii ani, asemeni unei rețele de interese extinse la nivelul întregii societăți, și care îi leagă pe toți beneficiarii de pe urma deținerii puterii, îi ține strâns conectați din pricina a tot felul de inginerii aducătoare de bunăstare. Desigur, nu-i vorba despre confortul vieții semenilor noștri de rând, ci doar despre sporirea confortului celor înregimentați în partide. Astfel, partidele nu par să fie decât niște vehicule instituite în vederea atingerii unor scopuri personale. Pensiile nesimțite, indemnizațiile astronomice din tot felul de sinecuri, cumulul de pensii cu salarii de la buget etc. nu constituie decât o fărâmă din beneficiile care se revarsă asupra celor înregimentați în partide. Media, cu mici excepții, ignoră grosul beneficiilor care vin de pe urma deținerii puterii. Îndeosebi cele care sunt plasate în plan local. Aici, prin tot felul de cotloane, ferite de ochii mediei cu acoperire națională, politicieni din toate straturile partidelor pun la cale tot felul de inginerii care să le aducă foloase, lor, cunoștințelor, amantelor, verilor, cumetrilor etc.

   Fără îndoială, raporturile de putere din interiorul partidelor autohtone sunt departe de a consfinții poziții ori situări relativ la cine știe ce idei politice, unele mai adecvate realității decât altele și, astfel, menite să ridice calitatea comunității politice autohtone. Nicidecum! Aceste raporturi stabilesc, înainte de toate, cât este de mare felia beneficiilor care le revine politicienilor, inclusiv sateliților acestora, de pe urma deținerii unei anumite poziții în ierarhia de partid. Pe de altă parte, trebuie să realizăm că politicienii aflați în opoziție nu sunt excluși cu totul de al obținerea beneficiilor de tot felul. Numai că acestea sunt doar ceva mai reduse. Altminteri, și politicienii din opoziție, îndeosebi cei din plan local, sunt participanți direcți, sau prin amici, la rețelele de interese care se structurează departe de ochii vigilenți ai mediei centrale. O analiză sumară a titlurilor mediei locale indică că nu există niciun domeniu care să nu fie sub controlul partidelor politice. Vrei să salți într-o structură oarecare – în sănătate, în educație etc. – te bagi la un partid. Ori, mai bine, cultivi pe cineva care este membru de partid. Ori are o relație pe acolo.

   Desigur, am da dovadă de o impardonabilă naivitate dacă ne-am imagina că pomenitele rețele, funcționale în prezent, sunt doar rezultatul mezalianței politice inițiate de către luminatul și prea educatul nostru prezident. Nicidecum. Amintita idee politică a prezidentului nostru nu are legătură cu așa-numitul popor, cu semenii noștri în calitatea lor de cetățeni, ci doar cu păstrarea puterii de către partidul domniei sale. Nicio clipă imaginația politică a prezidentului nostru nu a fost locuită de ideea că politicienii au, cu toții, indiferent de grupul politic din care fac parte, aceiași legitimitate. Una, a cărui referențial să fie originat în egalitatea politică a semenilor noștri, cu drept de vot. Motiv din pricina căruia, în fapt, nu ar trebui să credem că ar exista alianțe contra naturii, așa cum a fost calificată cea formată din PSD și PNL, ci, la mijloc, este vorba doar despre niște limite în capacitatea de a concepe rosturile politicii. Să treci, cu rapiditate, de la toxicitatea Pe-Se-De, la guvernarea cu acesta, nu este dovada unei idei politice care să-i vizeze pe semenii noștri în calitatea de cetățeni, mărindu-se astfel aria de reprezentare a intereselor acestora, ci doar o modalitate de a păstra controlul asupra beneficiilor datorate deținerii puterii.

   Și ca să nu ne rezumăm doar la teorie, să luăm, drept studiu de caz, un exemplu de cum se pot obține avantaje, în plan local. Desigur, de pe urma deținerii puterii. Locul: o comună de pe Clisura Dunării, situată între două mici orășele. Localități, unde populația se încălzește și în prezent tot cu lemne. Comuna cu pricina, având și aportul voluntar al locuitorilor, a ajuns să beneficieze, în prezent, de apă curentă și canalizare. Administrarea preparării și distribuirii apei, din două surse – izvor și fluviu – a aparținut, până de curând, unei firme a primăriei comunei. Politicienii locului, de la primar la deputați, deși afacerea locală nu avea probleme, au decis însă asocierea cu o firmă mai mare, din capitala județului. Nimic, care să țină cumva de vreo rațiune tehnică ori economică, nu a împiedicat pomenita asociere. Deși, potrivit Registrului Comerțului, firma din fosta Drobeta romană înregistrează pierderi de câțiva ani. Deocamdată, singurul beneficiu al ingineriei puse la cale de către politicieni este creșterea, aproape de trei ori, a costului serviciului furnizat, în urma asocierii.

   Și iată cum se face că s-a ajuns în situația ca locuitorii comunei cu pricina, fără să fie consultați, s-au trezit, datorită politicienilor, în situația de a plăti un bun, de uz cotidian, mai scump chiar decât este în Capitală. Ca să vezi, locuitor la țară, cu un petec de pământ, îți mai dă oare mâna să cultivi vreo roșie, vreun cartof, acolo? Și când, o culme a unei gimnastici de logică șchioapă, ignoră că pe la picioarele localnicilor curge chiar Dunărea. La noul preț al apei, mai degrabă te duci la oraș și cumperi produse de la tot felul de samsari, decât să le cultivi la tine în grădină. Este greu de imaginat că locuitorii vor trece la irigații, fiecare după posibilități, pompând apă din Dunăre… Comuna fiind pe un deal, destul de departe de apele fluviului!

   Întrebarea firească este inevitabilă: de ce să distrugi ceva care funcționează, cu anumite costuri, introducând în circuit ceva care este de trei ori mai scump? Nici Ciolacu, nici Ciucă, politicieni din capul piramidelor politice, n-ar putea explica o asemenea scamatorie! Sau, să te întrebi, de-a dreptul prostit, unde se duce oare diferența? Sunt convins că respectabilii mei cititori bănuiesc… unde!

 

Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…