Când era cu ochii pe funcționarii de la casele de pensii, având convigerea avantajelor recalculării – desigur, avantaje care ar fi trebuit să curgă în favoarea domniei sale – probabil, actualul premier nu bănuia în ce încurgătură se va băga. Și aceasta, tocmai când alegerile zăngăneau la ușă. Om cu experiență politică, totuși, dl. Ciolacu a realizat, probabil, în aceste zile, că s-ar putea să piardă procente bune din cauza dezamăgirii și nemulțumirii unor categorii de pensionari. Și aceasta, oricâte cârpeli se vor face de acum încolo la controversata lege a pensiilor. La care se adaugă, pe termen nedefinit, impresia generalizată a haosului decizional pe care l-a patronat ca premier.
Procesul de reformare a sistemului de pensii ar fi trebuit să elimine multe dintre inechitățile vechiului sistem, dar care, dimpotrivă, datorită lipsei cronicizate de transparență în actul guvernării, a unor greșeli grosolane de comunicare, a ignorării expertizei de calitate etc., așadar, din pricina unui profesionalism îndoielnic, totul s-a transformat într-un monumental fiasco. Și vrea ori ba, actualul premier realizează că va deconta în cea mai mare măsură totul! Aferim!
Și mai realizează încă ceva dl. Ciolacu: ca și în cazul unui eșec la prezidențiale, situație în care, cu certitudine, PSD își va sacrifica liderul, eșecul recalculării pensiilor îl va apropria, cu aceiași certitudine, și mai mult de un atare deznodământ. În consecință, oricum ar privi propria situare, la care a contribuit din plin, dl. Ciolacu cam știe de pe acum că nu-l așteaptă decât un sfârșit prematur de carieră în ale politicii. Ceea ce, să ne înțelegem, actualul premier, o merită din plin! Ceea ce este evident de la o poștă, este faptul că este un om politic care va pierde oricum,… Ceea ce l-ar putea determina la mișcări politice mai curajoase.
Să ne gândim la faptul că dl. Ciolacu, silit de jaloanele PNRR, a avut forța – și aceasta, de dragul puterii – să gestioneze reforma pensiilor pe criteriul exclusiv al contributivității. Ceea ce a dus la dezavantaje pentru cei care beneficiau de grupele de muncă, și nu numai. Să nu fi știut dl. Ciolacu despre sistemul din alte state, unde sunt, cum este în Suedia, trei surse de formare a anvelopei pensiilor! Oricum ai da-o, dl. Ciolacu a pus zdravăn umărul la un sistem de pensii de dreapta. Păi, dacă a păpat pe stomacul gol broscuța USR, te-ai aștepta ca premierul nostru să nu se codească să atace probleme care zac de ceva vreme. Deocamdată, vedem bine că social-democrat fiind, premierul nostru nu este totuși dispus să facă mai nimic când este vorba de o chestiune capitală! Știută de toată clasa politică! Și care continuă să mențină în funcțiune reglementări constituționale care nu-și mai au rostul, după mai bine de trei decenii de parcurs postcomunist. Este vorba de struțocămila instituției prezidențiale. O instituție în care românii deși continuă să-și agațe cu disperare speranțele, în realitate, aceasta a fost croită doar pentru jocuri de culise, departe de spațiul public. Așadar, o alcătuire care nu aduce plus-valoare democrației. De fapt, actuala instituție prezidențială este potrivită doar pentru aranjamentele de putere dintre partide, nicidecum pentru a fi o expresie a cetățenilor. O instituție de pe urma cărora românii de rând nu beneficiază câtuși de puțin.
În sensul celor de mai sus, este suficient să ne gândim doar la discursul anunțării candidaturii. Aici, dl. Ciolacu, exceptând critica la foștii președinți, nu ne-a spus mai nimic. Ceea ce ne îndreptățește să-l bănuim de un orizont politic extrem de limitat și păgubos pentru ideea de democrație. Dl. Ciolacu are o viziune care, deocamdată, se oprește la nivelul unui concept de tip budoar. Adică, ceva care vizează doar culiselor aranjamentelor de putere al partidelor, nicidecum pe semenii noștri în calitate de cetățeni.
Pe de altă parte, trebuie să ne gândim că, poate, cine știe?… se va petrece un miracol! Fiind posibil ca, după experiența pensiilor, dl. Ciolacu să-și spună radical, în barbă: la ce bun să ajung un președinte „degeaba”! Când acesta – fie el „turnător”, „jucător”, „turist” ori „absent” – n-a generat mai nimic pentru românul de rând. E adevărat, numește premierul. Ei și? Căci, iată, în situația dlui. Ciolacu, fiind premier din partea unui partid de stânga, faptul nu l-a făcut pe acesta să disloce mai nimic din cauzele reale ale acumulării de sărăcie din multe dintre zonele noastre mioritice! Ca președinte, de bună seamă – iar dl. Ciolacu ar putea realiza aceasta – domnia sa ar fi putut și mai puțin. Ca președinte „jucător”, de pildă, cum a fost dl. Băsescu, ce ar fi reușit? Să bage cumva „serviciile” pe post de motoare de autodezvoltare? În industrie, în agricultură, educație etc. Evident, din cele două mandate ale dlui. Băsescu, istoria va reține că a băgat serviciile în justiție. Mare realizare!
Așadar – ceea ar explica și amânarea anunțării deciziei de a candida – credem că dl. Ciolacu realizează că este împins, aproape împotriva voinței sale, să se lupte pentru o funcție care are mai degrabă rostul de a întreține orgoliul organizațional al PSD, decât vreun folos real pentru românul de rând. Deși președintele va fi votat de cei mai mulți dintre români, aceștia nu se vor alege cu mare lucru de pe urma actului lor. Iar dl. Ciolacu ar putea conștientiza asta!
După cum știm, principalul factor care-i determină în continuare pe români să plece spre alte zări rămâne lipsa de speranță înspre mai bine. Adică, o chestiune care, în ciuda creșterii PIB-ului, nu a condus și la anularea acumulării de subdezvoltare. Este în principal vorba despre incapacitatea guvernanților de a pune în mișcare mecanisme care să genereze autodezvoltare. Un proces în care nici un președinte, deși votat de cei mai mulți dintre români, așa cum a fost concepută instituția prezidențială, nu poate interveni în mod nemijlocit.
Fără îndoială, în realitate, nu știm ce-și va spune omul nostru, dar ne-ar fi plăcut să ajungă la concluzia inutilității unei bătălii pentru o poziție în stat care, deși situată în postura celui mai puternic „sforar” din politică, în realitate, nu poate face mai nimic concret pentru semenii săi. Și pentru care ar fi trebui să fie, potrivit votului, direct răspunzător.
În traducere liberă, despre ce este, de fapt, vorba: deși este cel mai votat dintre politicieni, prezidentul României nu este, constituțional, în mod nemijlocit implicat nici în urnirea lucrurilor într-o anumită direcție și nici în gestionarea acestora. Ca președinți, toți cei care s-au perindat pe la Cotroceni au fost în situația politicianului mediocru care va genera mereu dezamăgire. Căci, chiar și când au dorit să facă ceva concret, au fost siliți, după tot felul de „machiavelâcuri”, s-o facă cu mâna altora. Cum a fost cazul așa-numitei „Românii educate”. Un „monumental nimic”! O idee politică de al cărei eșec, în mod paradoxal, nu este răspunzător inițiatorul. Așa că, în situarea celui mai votat politicien, acesta nu este decât ceva care este un „mare degeaba”. Păcat, în cele din urmă, de atâtea voturi și speranțe.
Nu înțelegem de ce dl. Ciolacu continuă să-și dorească totuși să ajungă prezident. Adică, să ajungă în postura celui mai puternic sforar din politica mioritică. Dar, prin definiție, fără să posede și „bateriile” necesare pentru a face ceva concret pentru semenii săi. Să fie, altfel spus, responsabil, în fața semenilor săi de rând, pentru tot ceea ce face la Cotroceni!
Priceput la aluat, candidatul Ciolacu ne oferă, deocamdată, doar colaci de parastas! Vai de colacu’ nostru! Suntem nevoiți să repetăm – a câta oară? – ceva din care am fi putut trage totuși niște învățăminte. Nu doar ponoase pentru votanți. Ori satisfacerea de orgolii pentru cei care se joacă de-a puterea! Vezi Doamne, în numele nostru.
Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…
Facebook
WhatsApp
TikTok
