EDITORIALUL DE MARȚI – Gheorghe SCORȚAN – Ce facem cu Portul Constanța?

   Dacă am pune cap la cap relatările media despre Portul Constanța, întrebarea și-ar avea un răspuns cât se poate de simplu: statul ar trebui să renunțe fie la situația de a mai fi majoritar în cadrul Companiei Naționale a Porturilor Maritime Constanța; fie să concesioneze cumva  managementul acestui important obiectiv economic. Ambele situații, trebuie subliniat, ar presupune îndepărtarea găștilor politice, a mafiilor locale, a tot felul de profitori etc. care, de ani buni, au pus botul la profituri, statului revenindu-i, după cum am aflat din nou, pierderile. O chestiune care, în sfârșit, a fost recunoscută de către actualul ministru al Transporturilor. Minister care deține 80% din acțiuni. Restul aparținând Fondului Proprietatea. Cu acest prilej, de o rarisimă sinceritate, s-a recunoscut faptul că Administrația Porturilor Maritime Constanța are de încasat creanțe de 110 milioane de lei de la tot felul de șmecheri. Șmecheri cu voie de la partid, fără îndoială, și care, vezi Doamne, desfășoară activități economice în port. Când, în realitate, principalul obiectiv al acestora este evaziunea, traficul de bunuri și persoane. Pe bună dreptate, acționarul minoritar, Fondul Proprietatea, în realitate, un fel de șmecherie legiferată, vrea să-și vândă cota sa de acțiuni la bursă. Ar ieși, oricum, ceva mai mulți bani! Chiar mai mulți, decât pică sau nu pică de la actuala administrare a portului, controlată politic.

Trebuie precizat că portul este un bun care, aparținând statului, este implicit unul de factură publică. Prin urmare, un bun a căror beneficii ar trebui să se răsfrângă asupra tuturor semenilor noștri, în calitatea lor de cetățeni. O calitate pe care o dețin în stat și care ar fi trebuit tratată ca atare. Ceea ce nu este cazul. Politicienii noștri, cei din jurul acestora, au stabilit însă că portul nu este un bun public, ci un fel de prilej de sporire a bunăstării personale. O chestiune care s-a consolidat de-a lungul a trei decenii de parcurs capitalist. De fapt, o bine-cunoscută poveste în care „statul” nostru a considerat că nu trebuie să intervină. Ar fi de înțeles dacă respectivii capitaliști din port ar reprezenta firme de stat. Acesta, din urmă, trece îndeobște cu vederea datornicii din această categorie, dar să te faci că plouă, când datornicii sunt firme private, chiar că este greu de înțeles.

   Este evident că un asemenea stat ar trebui să fie îndepărtat de la managementul Portului Constanța. Este adevărat, unii dintre politichiștii noștri, mimetic, au tras concluzia că, în genere, statul este un prost administrator. Chestiune valabilă, însă, doar în state de teapa celui mioritic. Prin alte părți, statul știe să-și poarte de grijă. Ceea ce nu este cazul pe la noi. Paradoxal este că politicienii care îi tot dau cu privatizarea, adică dreapta politică, care crede cu tărie că vânzarea participațiilor statului ar fi singura soluție la calitatea îndoielnică a managementului statal, n-a priceput că, alături de ceilalți politicieni, adică de stânga politică, de suveraniștii, naționaliștii – care par să aibă încredere în capacitatea de administrare a statului – au instituit, cu toții, o societate politică în care hoția, evaziunea, necinstea contractuală etc. au devenit parametri funcționali ai unei societăți care aspiră la normalitate. Adică, vor să-i convingă pe cei rămași pe meleagurile mioritice că așa ar trebui să se petreacă lucrurile. Că binele public, departe de a fi rezultatul unei negocieri cu beneficiarii acestui bine, este, în cele din urmă o treabă care ține doar de voința și bunul plac al actualelor găști politice.

   Drept dovadă, chiar în aceste zile, când autoritățile par să se dea de ceasul morții să nu rămânem iar repetenți la materia Schengen, politichiștii din Parlamentul României, atât cei din dreapta, cât și cei din stânga, își dau mâna, peste Portul Constanța, în vederea consolidării politizării acestuia. Astfel, aceștia, în cadrul comisiei de resort, au scornit un amendament (PSD-PNL) de modificare a Legii Porturilor, care prevede exact ce trebuie mafiei și politicienilor care-i acoperă: membrii Consiliului de Administrație al Companiei Naționale a Porturilor Maritime Constanța nu trebuie să aibă cumva experiență economică sau să fi avut de-a face cu activități portuare. Aceștia trebuie să fie doar agreați de găștile politice aflate la pupitrul puterii. Amendamentul schimbă prevederea potrivit căreia cei 7 membri ai consiliului nu puteau să fie decât profesioniști din domeniul naval. De altfel, nimic nou sub soarele statului nostru „eșuat”, cum a glăsuit cu înțelepciune prezidentul nostru. Inițiativa parlamentarilor PSD-PNL face parte din categoria inițiativelor mai vechi ale politicienilor. Dintre care unii, din fericire, au ajuns acum după gratii. A se vedea cazul Mazăre, care-și dorea portul în curtea Primăriei Constanța. Ce viață își pregătea musiu Mazăre! Și nu numai el!

   Cam tot ce au întreprins politicienii noștri, și alții nu se vor naște peste noapte, ne îndeamnă să credem că singura soluție ar fi înstrăinarea Portului Constanța. Măcar așa am avea certitudinea că o anumită cotă dintr-un profit mai mare s-ar întoarce la toți semenii noștri, nicidecum doar la tot felul de șmecheri arondați unor coterii politice.

    Pe de altă parte, există o realitate care, asemeni unei mănuși, ar putea fi pusă în fața a tot felul de suveraniști și patrioți: Portul Rotterdam, Olanda: 15 mil. TEU/an (TEU= volum de marfă de 30 tone); Portul Hamburg, Germania: 8,7 mil. TEU/an; Antwerp, Belgia: 6 mil TEU/an; Portul Constanța, România: 0,6 mil. TEU. Asta-i ponderea portului nostru în cadrul economiei continentale. Iar mințile celor amețiți de logici conspiraționiste ar trebui să facă recurs la constrângerile realității. Adevărul este că Olanda nu-și dorește neprețuitul nostru port mioritic. De fapt, România îngrijorează nu în controlul persoanelor, ci la capitolul mărfurilor. Scanerele pentru controlul containerelor se rezumă la unul singur, fix, de proveniență chineză, achiziționat în anul 2000.  Cumpărarea de aparatură performantă nu s-a petrecut, deși autoritățile au tot promis de-a lungul timpului. Există doar un scaner mobil (achiziție 2018) care poate scana max. 15 containere pe zi. Realitatea este că în cadrul unei evaziuni generale, de aproximativ 24 % din PIB., 25% este evaziunea fiscală care are legătură cu traficul de mărfuri din Portul Constanța. 99,9 % din mărfuri venind, de regulă, în containere. Cam 300.000 de containere. Controlate de scanerul mobil, fiind cam 300 pe an. Este o realitate care ne cam spune totul despre ce s-a întreprins de către autorități în cei 30 de ani de capitalism. La toate aceasta se adaugă corupția, deși autoritățile ne asigură că frontierele sunt securizate. Așa că problema nu este la olandezi. Și nici la suedezi! Este la politicienii noștri. Politicieni care, cum arătam mai sus, s-au gândit să politizeze și mai abitir portul Constanța. În fapt, intrarea noastră în Schengen se află la degetul mic al acestor politicieni.

   Halal să le fie! Și nouă, că îi cauționăm, votându-i!

 

Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…