Numărul victimelor seismului care a devastat regiuni întinse din Turcia și Siria se apropie de 35 de mii. Specialiștii estimează că, în final, se va ajunge la 50 de mii. Sunt cifre care arată nu doar dimensiunea grozăviei produsă în cele două țări, ci și gravele carențe ale unor societăți incapabile de a se adapta la un anumit mediu. Adică, la mijloc este vorba despre societăți care, în ciuda faptului că au conștientizat periodicitatea inevitabilă a cutremurelor de pământ, sunt, cu toate acestea, incapabile să impună și să respecte o serie de reguli. Și nu este vorba doar despre instituirea unor normative stricte în domeniul construcțiilor, specifice unei zone seismice, ci și despre capacitatea instituțională de a le transpune în practică. De fapt, de la proiectant la constructor, inclusiv inspectorii din teren, cu toții ar fi trebuit să conștientizeze că de ei depind nu doar confortul semenilor lor, ci și viețile acestora. Japonezii au demonstrat că se poate construi trainic în zonele seismice. Modelul este la îndemâna oricui.
Deocamdată, pentru a mai răcori o populație extrem de nemulțumită, autoritățile turce au început să-i vâneze pe antreprenorii construcțiilor care au căzut la cutremur. Probabil, vom afla datele și dimensiunile unui răspândit fenomen de corupție. Și ale cărui tentacule, în mod cert, se vor întinde până în zona politică. Siria, din nefericire, o țară ruinată de un devastator război civil, trebuie, pe termen scurt, să facă față unor probleme aproape insolubile. Ceea ce îi va determina pe și mai mulți sirieni să emigreze. Iar acest fapt va complica și mai mult situația politică din Europa,…
În context, românii, cărora tragedia din Turcia și Siria le-a amintit pe ce lume se află, au început să realizeze din nou ce pericol sinistru îi paște. Televiziunile autohtone, având avantajul extrem de sugestiv al imaginilor care zugrăvesc tragedia din Turcia și Siria, au readus în spațiul public tema referitoare la cutremurul care, vrem nu vrem, se va produce și în România. Ceea ce, trebuie să recunoaștem, este un lucru bun. Astfel, parcă cuprinși de frisonul conștientizării glonțului care ne va bântui, neștiind cu exactitate când, autoritățile mioritice par și ele trezite din somnul letargic al iresponsabilității. Și fac ceea ce știu ei mai bine: să promită! Altfel spus, că vor face și drege din vorbe. Ceea ce, desigur, nu ne va scuti de un număr considerabil de victime la un posibil cutremur puternic. Pentru o asemenea situație, a unui posibil dezastru, societatea autohtonă pare să fie deja pregătită. Oricum, peste câteva săptămâni, probabil, alte teme vor acapara atenția media, iar mintea prea odihnită a politicienilor noștri va da uitării chestiunea cutremurului care urmează să se producă. În urmă va rămâne legea 212/2022, intrată în vigoare în iulie, anul trecut. O lege care, în mod generos, prevede lansarea unui program național, desfășurat pe patru ani. Program care vizează consolidarea clădirilor cu risc seismic ridicat. N-ar fi prima lege care nu va produce efectele scontate. Mai ales dacă avem în vedere că finanțarea pomenitului program național se va face, în principal, de la bugetul pe care-l va primi Ministerul Dezvoltării. Ca să vezi, pentru a face dreptate celor deposedați de comuniști s-au putut găsi resurse sigure. Resurse care nu s-au dus, din păcate, în buzunarelor celor în drept, ci în pușculița vânătorilor de retrocedări. Facem vorbire despre Fondul Proprietatea. Structură care, deși a beneficiat de procente generoase din activele celor mai profitabile afaceri ale statului, nu a soluționat o problemă a societății, ci doar a îmbogățit o serie de șmecheri arondați diverselor partide
Românul de rând, în principiu, ar trebui să nu mai caște gura la tot felul de netoți care ajung în postura de a-l conduce. Dar, din nefericire, nu are altă soluție. Deși, mulți dintre semenii noștri realizează realitatea felului iresponsabil de a se guverna în societatea noastră. O realitate care este sugerată de cifrele „realizărilor” celor care ne guvernează, cifre la fel de sinistre precum bilanțul morților cutremurului din Turcia și Siria: în trei decenii autoritățile mioritice se pot făli că au consolidat doar 35 de imobile în București. Mai rămân în jur de câteva sute! Și asta ține de o listă care nu a mai fost actualizată. Așa că, suntem în situația de a aproxima dimensiunile unei posibile catastrofe. O estimare a IGSU descrie un scenariu de coșmar. Alte analize atrag atenția că nu doar Capitala va avea de suferit, fiind și alte aglomerări urbane care ar trebui să rezolve spinoasa problemă a construcțiilor care nu vor rezista unui cutremur major. Numai că acestea nu prea intră nici în atenția mediei, nici în aceea a autorităților centrale. Concluzia Curții de Conturi este clară: instituțiile statului nu sunt pregătite să facă față consecințelor unui cutremur major.
Deși este în mod evident o problemă națională, siguranța construcțiilor a fost lăsată doar pe seama autorităților locale. Legea 212/2022 pare să ofere o perspectivă mai responsabilă asupra unui posibil dezastru. Numai că decidenții noștri ne-au obișnuit cu faptul că, pe agenda lor, prioritare sunt chestiunile electorale ori propriile interese. Odată trecut episodul cutremurului din Turcia, probabil, atenția celor care ne guvernează va fi îndreptată spre alte „chestiuni arzătoare”. Așa că, ne putem întreba, pe bună dreptate: de ce, odată cutremurul declanșat, cu toate consecințele implicate de un asemenea eveniment, acesta este considerat ca fiind o chestiune de importanță națională, în schimb, o politică menită să preîntâmpine aceste consecințe tragice nu mai este considerată de același nivel de interes. Și a fost lăsată doar la mâna unor structuri locale. Și, potrivit Legii 212, la discreția fondurilor care vor veni de la Ministerul Dezvoltării. Adică, soarta posibilelor victime ale unui cutremur major depinde doar de voința și capacitatea administrativă a unora care au demonstrat că nu sunt capabili să rezolve în mod eficient situații critice!
Și fiind la capitolul „chestiuni arzătoare” să ne uităm înspre prezidentul nostru, „o nulitate monumentală”, ca să-i citez pe „cațavenci”. Domnia sa, în loc să solicite actualei coaliții de guvernare instituirea, sub autoritatea directă a premierului, a unei structuri guvernamentale, care să aibe drept obiect siguranța românilor în cazul unui cutremur major, în schimb nu are altceva mai bun de făcut decât să bage zâzanie în PSD. Domnul de la Cotroceni chiar nu realizează că o asemenea structură, investită cu fonduri și autoritate, ar realiza totuși mai multe decât actualele dispozitive instituționale. Chiar să nu realizeze că actualele structuri – Inspectoratul de Stat în Construcții, la care se adaugă o Comisie, potrivit Legii 212/2022 – nu pot rezolva în mod eficient nici problema consolidărilor, nici pe aceea a expertizării, în regim urgent, a construcțiilor cu risc seismic. Nici acum nu este clar ce ar trebui făcut pentru a reduce semnificativ numărul victimelor unui seism major.
Pentru domnia sa, ca de altfel și pentru majoritatea politicienilor noștri, tragedia din Turcia și Siria nu s-a constituit în niciun fel de avertisment asupra situației dezastruoase în care ne aflăm. Poate să li se fluture mult și bine ce urmează să se întâmple cu viața multora dintre semenii domniilor lor, nimic nu-i va determina să schimbe o traiectorie care, în mod evident, ne va duce la dezastru. Domnul Johannis își va vedea imperturbabil, pas cu pas, doar de sforile unei politichii fără beneficii pentru românii de rând. Iar restul găștii de politicieni gălăgioși își vor vedea, ca și până acum, de propriile interese.
Cutremurul va veni, dar va trece! De scăpat, va scăpa cine poate și-și permite…
Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…