EDITORIALUL DE MARȚI – Gheorghe SCORȚAN – Avertismentul lui Orban

Media autohtonă a relatat, cu evidente note părtinitoare, ultima luare de poziție a premierului maghiar în chestiunea sprijinirii Ucrainei, de către statele NATO, în confruntarea acesteia cu Rusia. Din nefericire, mai toate relatările mioritice, că așa-i curentul, stau doar sub semnul unei singure perspective. Adică, Orban este pro-Putin. Punct! Nu există nuanțe. Cum, de pildă, ar fi cele care ar putea ține de interesele firești ale unui stat, cum este cel al Ungariei. Faptul că face parte din UE și NATO nu este ca și cum ar trebui să accepte necondiționat tot ceea ce vine din partea acestor structuri. De reținut poziția șefului civil al NATO. Acesta a spus foarte clar: în NATO se vor găsi modalități de a se negocia chiar și o poziție de felul celei exprimate de către premierul Orban. În principal, după cum știm, acesta viza necesitatea reevaluării poziției Ungariei în NATO.

   Nefiind neapărat obligatoriu să aprobi ori să condamni situarea lui Orban în complicata ecuație ucraineano-rusă, în mod rațional, nu trebuie totuși exclusă probabilitatea, cât se poate de reală, a unei confruntări scăpate de sub control. Ca și cum, nu se știe în ce fel, o asemenea probabilitate ar fi oricum nulă. Ceea ce, după cum bine știm, nu este și lecția oferită de către istoria modernității relativ recente a conflictelor mondiale originate în Europa. Este greu de priceput de ce o asemenea posibilitate ar trebui cu totul exclusă.

   Scăparea de sub control a conflictului ruso-ucrainean este posibilă. Iar, fără doar și poate, o atare posibilitate nu se va limita la utilizarea mijloacelor non-nucleare de ducere a războiului. Deși, puțin probabilă, utilizarea, chiar și limitată, a armelor nucleare tactice nu ar trebui să nu fie luată în seamă. Să sperăm că Putin doar face pe nebunul. Nefiind și nebun de-a dreptul! Iar cei din jurul acestuia doar exagerează din tot felul de pricini explicabile. Context în care trebui să ne amintim că un scelerat, cum a fost Hitler de pildă, nu a fost totuși posibil dacă nu era înconjurat de o întreagă camarilă de același calibru. Și Putin are în jurul său o întreagă gașcă care-i aprobă toate mișcările. La care ar trebui să adăugăm și o populație care în mare parte a pus botul la ideologia oficială. Aceasta fiind valabil și-n cazul Germaniei interbelice, dar și în cel al Rusiei zilelor noastre. Pentru occidentali este dificil de înțeles postura pro-Putin a unei părți considerabile dintre ruși. Deocamdată, suntem siliți să acceptăm că rușii sunt încă dispuși să crape cu miile într-un război iscat de ambițiile unui singur om.

   Pe de altă parte, este evident că amenințările lui Putin, a găștii sale de sicofanți, fac parte din bogata panoplie a războiului hibrid. Urmărindu-se, fără doar și poate, o înfricoșare a populației din statele occidentale. Dar aceasta nu anulează totodată și pomenita posibilitate de scăpare a lucrurilor de sub control. Să sperăm că în cancelariile statelor NATO există  preocuparea pentru un evantai mai larg de posibile scenarii evolutive ale evenimentelor de pe front. Căci, realitatea din teatrul de război ne spune câteva lucruri evidente. Rusia, cu toate resursele sale, nu a putut învinge, deocamdată, decât parțial armata ucraineană. Pe de altă parte, contrar ideii că Ucraina și-ar putea recupera teritoriile cucerite de Rusia, este evident că Occidentul, oricât s-ar strădui, nu poate să susțină la nesfârșit nevoile de război ale Ucrainei. Sunt termenii unei ecuații care ne este cunoscută: logica escaladării.

   Ceea ce ne face să tragem concluzia că așa numita posibilitate ca Rusia să atace, în curând, un stat NATO pare să fie o „enormitate”, cam de același calibru, cum este și posibilitatea declanșării unui conflict global. O chestiune care deși nu trebuie exclusă, face totuși parte din mijloacele de influențare psihologică a unei populații occidentale tot mai puțin dispusă să suporte costurile unui război. Mai probabilă pare să fie posibilitatea ca Rusia să nu accepte sub nicio formă să fie înfrântă. Într-o asemenea eventualitate, un sector semnificativ din populația Rusiei va accepta în continuare să participe la un război absurd. Ceea ce va duce la continuarea alocării de resurse din partea statelor occidentale. Adică, altfel spus, printr-o logică a escaladării, avem toate condițiile necesare pentru ca actualul conflict din Ucraina, prelungindu-se, să scape, la un moment dat, de sub control. Un lucru inacceptabil, este adevărat, dar cât se poate de posibil.

   Drept urmare, aș privi cu mai multă seriozitate avertismentul premierului ungur. Ar trebui considerat ca fiind totuși rezonabil. Avertismentul pe lângă faptul că este o expresie a libertății de exprimare, este în același timp și un punct de vedere al unei dezbateri necesare în Occident. Dezbatere care, trebuie să recunoaștem, nu a beneficiat cu adevărat de argumente raționale. Până în momentul de față s-a mers pe ideea jocului de sumă nulă. Adică, o parte implicată în conflict trebuie să câștige, în condițiile în care cealaltă va trebui să fie pierzătoare. Este o logică care, din punct de vedere cultural, pare să fie străină spiritului occidental. Ori, acest lucru nu mai poate dura la nesfârșit.

   În fond, conflictul din Ucraina are la bază o logică a secesiunii. Agresiunea rusă, ne place ori ba, are un suport popular. Deci resurse proprii. Ucraina nu mai poate menține linia frontului decât cu ajutor occidental. De unde și disproporția părților aflate în conflict. Ceea ce va face cu atât mai dificilă orice reconciliere. Ceea ce nu exclude nicidecum ideea că pacea este totuși posibilă. Și de preferat tragediilor care decurg dintr-un război.

 

Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…