Alegerile, slavă Domnului, s-au încheiat. Și tragem nădejde că dulcea și molcoma noastră atmosferă mioritică, din ce în ce mai otrăvită în ultima vreme, potopită de ură și invective, va intra într-o fază de însănătoșire! Sau, cine știe? Consecințele care au condus la împărțirea societății, ignorate în continuare, se vor alcătui în notele unei partituri care nu va fi decât o variantă a celei actuale.
Oricum, deocamdată, pentru mulți dintre români, fie că au susținut o tabăra sau alta, zarurile par să fi fost aruncate în privința parcursului României în anii care urmează să curgă până la următorul ciclu electoral. Și, indiferent de tabăra susținută, ar părea cât se poate de normal ca mulți dintre români să aibă senzația că ne vom înscrie pe o traiectorie previzibilă.
Numai că lucrurile, din nefericire, sunt ceva mai complicate. Și ar fi fost la fel, de bună seamă, indiferent de cine s-ar fi instalat în fotoliul de la Cotroceni. Deoarece, lăsând deoparte accentele radicale, chiar fantasmagorice ale proiectelor cuplului Georgescu-Simion, pe de o parte, dar și modul echilibrat și cu metodă de a trata criza în care ne aflăm, în cazul domnului Nicușor, pe de alta, trebuie să realizăm că fiecare tabără, în campania de convingere a românilor, s-a străduit din toate puterile să-i convingă pe aceștia că ar fi capabilă să corecteze greșelile făcute în actul guvernării de către partidele tradiționale. Să le ofere românilor schimbarea. Drept consecință, se așteaptă ca, din înalta postură conferită de instituția prezidențială, și aceasta în ciuda unor limitări constituționale, îndeobște trecute cu vederea, angajamentele și promisiunile fostului edil al Capitalei, de a schimba actuala situație de lucruri, să fie grabnic puse în practică. Iar consecințele benefice să fie palapabile.
Ceea ce, de bună seamă, nu se va întâmpla… Căci, problema constă în faptul că fiecare dintre competitori și-a asigurat votanții că poate mobiliza, parcă pocnind din degete, resursele umane necesare în vederea atingerii acestui obiectiv. Și care este schimbarea actualei situații. Iar mulți dintre semenii noștri i-au crezut. Ignorând faptul că niciunul dintre competitori nu a precizat, cu adevărat, de unde vor fi luate invocatele resurse. Este evident că AUR nu ar fi avut de unde să procure cohortele de români care să se comporte altfel de cum s-au comportat până în prezent cei care, înregimentându-se în partidele politice, au condus la actuala stare de lucruri. De fapt, nici matematicianul nostru nu a dat prea multe lămuriri în legătură cu altgoritmul care ar putea conduce la mobilizarea resurselor necesare schimbării promise. Pe de altă parte, numărul consistent de votanți ai domnului Simion îl vor legitima pe liderul AUR să-și intensifice atitudinea radicală. Să invoce, și de acum înainte, că el ar fi fost adevăratul factor de schimbare. Alături, desigur, de domnul Georgescu… Ceea ce nu va rămâne fără consecințe.
Relevant este faptul că, în mod paradoxal, ambele tabere au pus între paranteze povestea celor 15 mii de specialiști promiși de către Convenția Democratică. Cei care, potrivit promisiunii făcute românilor, ar fi putut gestiona cu succes crizele prin care trecea, în acele vremuri, societatea autohtonă. După cum știm, la fel ca multe promisiuni, aceasta s-a dovedit fantasmagorică, fără nicio legătură cu realitatea. Numărul vehiculat atunci s-a dovedit doar o simplă fentă manipulatorie. Adică, o simplă manevră de marketing electoral. Într-un fel, asemănătoare poveștii cu locuințele oferite la prețuri nerealiste de către AUR.
În acest context, comportamentele PSD-PNL (UDMR fiind un caz aparte) continuă să fie de-a dreptul sinucigașe. Elitele politice ale acestor partide par să sugereze că sunt atât de „dodoloațe”, încât chestiunea resurselor pentru guvernare este doar o problemă de reforme interne. Ceea ce, în realitate, va însemna: garnitura din prim plan va fi schimbată cu una din planul secund. Căci, vorba aceea: are balta de partid suficient pește. Nici vorbă să fie aduși oameni noi în aceste partide nărăvite unui anumit mod de a-și trata semenii. Altfel spus, oameni cu expertiză, care ar fi putut schimba întrucâtva actualul profil al PSD-PNL.
Recent, doamna Viorica Dăncilă își „amintea” că în actul guvernării PSD, când era premier, au fost detașați, pentru nevoile executivului, două mii de indivizi, unii dintre aceștia fiind mai bine plătiți decât domnia sa. Printre care și o coafeză. Păi, să nu te apuce dracii! Să sperăm că matematicianul nu va cauționa în continuare actuala cultură organizațională a partidelor tradiționale. Și care, probabil, vor alcătui o majoritate pe care matematicianul va fi nevoit să se bazeze în vederea transpunerii în fapt a promisiunilor făcute românilor.
Într-un fel, drama acestora, deocamdată fără leac, în contextul actualelor noastre elite politice, a fost tocmai aceea că partidele tradiționale, tratându-și semenii doar în calitatea acestora de electori, nicidecum de cetățeni, nu au fost capabile să devină, ele însele, niște instituții care să atragă competențe, să le cultive, ori să le utilizeze expertiza în actul guvernării. Guvernarea reducându-se, din nefericire, doar la o chestiune internă de partid. A intereselor membrilor și clienților, a sensibilității și orizontului spiritual al politrucilor din aceste partide.
În paranteză fie spus, cuplul de siamezi Georgescu-Simion, în stilul care i-a consacrat în imaginarul multora dintre români, și în care sunt amestecate, ca într-un fel de mixer fantasmagoric, dificil de încadrat în orice fel de logică de uz cotidian: divinitatea, trezirea în conștiință, dar și faptul că vor să schimbe sistemul, nu și oamenii, ne vor asigura, și de acum încolo, că au la dispoziție toate resursele necesare. Ei bine, aici, apare cea mai semnificativă fractură logică, pe care matematicianul Nicușor Dan ar trebui s-o dibuiască rapid. De altfel, o chestiune semnalată de către fostul prezident, domnul Băsescu. Rezumând, acesta a sintetizat: să nu știe stimabilii noștri suveraniști că hulitul sistem este constituit din toată încrengătura de instituții care, după cum știm, este bătută în cuie de actuala Constituție? La care s-ar putea adăuga: niște oameni obișnuiți în toate privințele, înregimentați partidelor perindate pe la butoanele guvernării, au colonizat acest sistem. Adică, semeni de ai noștri, români de ai noștri, populând în folos propriu acest sistem, i-au conferit acestuia un anumit regim funcțional. Ei fiind, fără doar și poate, cei care au fost la originea actualei stări de lucruri. Aceea care, în realitate, a condus în cele din urmă la plămădirea și ascensiunea fulminantă a cuplului Georgescu-Simion. Adevărații părinți ai acestor politicieni radicali provin din cadrul partidelor tradiționale, nicidecum datorită filiației subtile a unor idei care pluteau prin capetele unora dintre români. Și cărora siamezii noștri suveraniști le-au conferit utilitate politică. Fără contribuția acestor părinți, în mod evident, n-am fi avut „plăcerea” de a asista la nașterea și creșterea adepțiilor radicalismului politic.
Revenind însă la chestiunea resurselor necesare schimbării actualei stări de lucruri, trebuie subliniat că adevărata problemă constă în felul relațiilor configurate de cei care populează acest hulit sistem și cărora aceștia le-au conferit statutul de reflexe culturale. Sistemul n-are nicio vină. Matematicianul nostru va trebui să realizeze că nu se poate baza pe resursele de care dispun, în prezent, partidele tradiționale. Va trebui să le caute în afara lor. Altminteri, va fi doar beneficiarul unei armate de teracotă. Asemănătoare celei dezgropate în China. O armată care poate popula imaginarul oricui, dar nu poate mișca nimic din realitate. Iar promisa schimbare va rămâne doar o fentă electorală.
Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…
Facebook
WhatsApp
TikTok
