EDITORIALUL DE MARȚI – Gheorghe SCORȚAN – Amneziile ipocrite ale Kremlinului

   Gândindu-ne la halul în care liderul de la Kremlin siluiește rațiunea, s-ar putea spune că, în fapt, războiul din Ucraina nici nu are loc! Termenul de război, alungat din vocabularul de uz cotidian al rușilor, există doar în mințile perverse ale occidentalilor. Altminteri, tot ce se întâmplă în Ucraina continuând să fie pus, din perspectiva oficialilor de la Kremlin, doar în contul așa-numitei „operațiuni militare speciale”. Operațiune care, din nefericire, doar din pricina mai sus-numiților occidentali se prelungește, vezi Doamne, mai mult decât ar fi plănuit genialul Putin. Geniu care nu acceptă că a intrat singur într-un ciclu catastrofal. Pentru el! Pentru țara sa!… 

   Iar acesta, se vede cu ochiul liber, se face că plouă! Deși Rusia a pierdut în două luni mai mulți soldați decât în invazia din Afganistan, autocratul Rusiei se dă mare credincios ortodox, făcându-se văzut la slujba de Înviere, ca și cum n-ar fi vorba despre un măcel pe care singur  l-a comandat. Și-l întreține în continuare… Riscând consecințe catastrofale. Ce să-i faci! Are, probabil, convingerea că-și poate permite încă orice,…

   Pe de altă parte, om fiind totuși, are și de ce să fie supărat pe toată lumea. Și, după cum vedem, nu se sfiește s-o facă. Deși știa foarte bine cât de pregătită îi este numeroasa armată trimisă să invadeze Ucraina, continuă să persevereze să ducă un război nenorocit, aducând, nu știm până unde și când, aceleași nenorociri, moarte și distrugeri. Lucruri care se petrec de mai bine de două luni de iad pentru locuitorii Ucrainei, fără că sceleratul care le-a declanșat să-și fi atins scopurile tâmpite. 

   Realizează că vremurile strălucite, când a anexat en fanfare Crimeea, s-au dus. Și, atunci, ce face omul nostru la supărare? Normal, amenință pe toată lumea care îndrăznește să sprijine Ucraina! De parcă, acesta n-ar realiza că a năvălit asupra unui stat destul de întins și numeros, și continuă să ducă un război păgubos, având totuși un PIB apropiat de cel al Italiei. Se face că plouă, deși cred că realizează totodată că nu-și poate permite un război extrem de costisitor. Și că o să vină, fără îndoială, și timpul unor deconturi nedorite pentru el și țara sa. Este imposibil să nu realizeze că Rusia nu are resursele SUA, al aliaților acesteia… 

   Deși știe că himera imperiului pe care l-a moștenit se menține în picioare doar datorită capacității de a întreține șantajul nuclear, are gânduri de extindere teritorială, de refacere a fostei URSS prin războaie convenționale. Singurele posibile. Cică, ar avea nevoie de teritorii din pricini de securitate. Deși știe, în același timp, că nu poate să declanșeze represalii nucleare. Pe de altă parte, cred că realizează pe deplin că nimeni nu-i atât de nebun încât să atace o țară care are în dotare șase mii de ogive nucleare. Pierzând deja războiul, se face că plouă și își biciuiește supușii să-i aducă neapărat ceva care să semene a victorie. Ambiția bolnavă a lui Putin pare că plutește cu totul în afara realității. Și atunci amenință! Deși știe că doar amenințarea cu haosul nuclear anulează totul, continuă să se joace totuși de-a ruleta rusească. Deși știe că, nu cu multă vreme în urmă, Rusia a sprijinit menținerea la putere a dictatorului de la Damasc, are pretenția ca nimeni să nu se amestece în planurile sale megalomaniace. În plus, fiind totuși un om instruit, este puțin probabil ca acesta să fi uitat că, de pildă, hulita Americă a sprijinit URSS în timpul invaziei ordonată de un alt scelerat al Europei. Și datorită cărui sprijin, evaluat la 11 mld. $, Armata Roșie a reușit să-l oprească pe acesta. Deocamdată, occidentalii mai au până să ajungă la nivelul de 11 mld… Ei bine, cu toate acestea omul nostru de la Kremlin se face că ploua. Și atunci amenință în stânga și dreapta… De parcă, supărarea sa ar fi generată de faptul că o lume întreagă își permite să gândească și să se comporte autonom. Să nu i se supună, de fapt…

   Deocamdată nu știm unde o să conducă un asemenea regim al amneziilor care, în realitate, sunt cu totul ipocrite. Deși au o atare funcționalitate, amneziile de acest gen pot deveni periculoase pentru cei din jur. Este o chestiune care scapă oricărei previziuni. Și Hitler a avut acest gen de amnezii. Se făcea că plouă, deși toate indiciile îi arătau că va pierde războiul. Iar aceasta însemna o catastrofă pentru el și țara sa. Realiza acest deznodământ, dar refuza să-l accepte în planul unor decizii în care ar fi prevalat rațiunea și bunul simț. Autocratul de la Kremlin se comportă la fel: găsește că nu-i de nasul lui să apeleze la rațiune și bunul simț. 

Oare chiar nu realizează că va pierde? Și chiar dacă conștientizează problema, de ce nu se comportă în consecință? 

   Cum naiba să califici o asemenea specie umană?

 

Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…