În momentul în care recalcularea pensiilor a intrat în faza în care o serie de pensioari au trebuit să returneze mult așteptatele decizii, a devenit tot mai evident faptul că guvernanții noștri ne-au pus iarăși, cu o nonșalantă iresponsabilitate, în calea consecințelor habarnismului ce le caracterizează, în genere, activitatea pe care o depun, vezi Doamne, în slujba societății. Judecând lucrurile la rece, nu prea contează care dintre cele două partide, în prezent aflate la guvernare, ar fi dat dovadă de un habarnism mai accentuat. Ambele, chiar dacă nu în aceiași proporție, și-au pus amprenta asupra întregului proces care a condus la haosul care marchează în aceste zile viața seniorilor. Ceea ce nu înseamnă că actualul premier nu va fi cel care va deconta în ceea mai mare măsură eșecul recalculării pensiilor. Din perspectiva candidaturii domniei sale la președinție, s-ar putea spune că zarurile au fost deja aruncate…
Este adevărat, trebuie să realizăm că recalcularea pensiilor a constituit un obiectiv necesar, extrem de complex și ambițios. Ceea ce ar fi impus ocolirea amatorismului, a unei obișnuițe în subutilizarea expertizei. Și, extrem de semnificativ pentru apucăturile întregii clase politice: evitarea oricărui fel de hei-rupism. Mai ales că toată lumea realizează că, deloc întâmplător, recalcularea urma să se finalizeze chiar în toiul campaniei electorale. Ori, în mod evident, n-ai cum să nu ajungi la concluzia că guvernanții noștri au ținut morțiș să se fălească neaparat cu ceva care ar putea fi pus la capitolul „realizări deosebite”. Că așa-i politicianul mioritic: convins că „boborul” pune botul la orice fentă demagogică. Suntem deja obișnuiți. Nimic neașteptat nu se structurează în cultura politică de pe meleagurile noastre: odată pornit „boncăitul”, politicienii, parcă intrați în transă, nu se pot gândi la altceva decât la maximizarea trofeelor. Adică, la adunarea de voturi, mai ales dacă acestea ar putea veni de la seniori. De regulă, percepuți ca fiind mai disciplinați în exercitarea dreptului de vot.
Oricum am lua-o, guvernanții n-au au făcut decât să călărească electoral recalcularea pensiilor. Puțin contează care dintre aceștia, pesediști ori peneliști, în această perioadă de „hărnicie și grijă pentru semenii noștri” au biciuit mai abitir funcționărimea, aciuită politic pe la casele de pensii. Scopul fiind de-a dreptul măreț: să se grăbească înspre binele unei categorii sociale populată de inechități și mulți amărășteni. Din nefericire, graba politicienilor a creat în rândul multor seniori așteptări care nu aveau cum să fie reale.
În paranteză fie spus, nu prea realizăm cu ușurință prin câte mânuțe și creiere birocratice trece, de regulă, un produs menit să reglementeze ceva anume dintr-o societate. Adică, o lege. Conștientizând însă cât de laborios este întregul procedeu, în mod normal ne-am aștepta ca mulțimea de experți de la ministerul de resort, din executiv, din parlament, plus cei care au un rol consultativ etc. să-și pună o amprentă de competență asupra procesului care se finalizează cu punerea în act a unei legi atât de importante cum este, de pildă, cea care reglementează regimul pensiilor.
După cum suntem nevoiți să constatăm în aceste zile: suntem departe de ceea ce ar fi trebuit să se petreacă, în mod normal, în domeniu. Adică, cum ne spunea, hăt, cu multă vreme în urmă, prezidentul nostru că ar putea fi aievea o „Românie a lucrului bine făcut”. Mai că te apucă crampele de râs! Haosul la care am asistat în aceste zile a pus în lumină un lucru evident: pe lângă erori datorate modului în care a fost croită legea, pe baza căreia a avut loc procesul ca atare al recalculării, proces care a implicat funcționarii de la casele de pensii, un proces tehnic, totul a relevat nu doar lipsa de profesionalism din amonte, adică a numeroasei funcționărimi din ministerul de resort, exectiv, parlament etc, ci mai ales incompetența celor care ar fi fost cei mai în măsură să spună din capul locului că în această fază, fără o simulare, este probalil ca recalcularea să dea mari chix. Este vorba de cei din casele de pensii.
Trebuie subliniat că funcționărimea, la modul general, stufoasă și supradimensionată, care se întinde din ministere până la parlament, asemeni straturilor geologice, este o mărturie a urmelor lăsate de către partidele care s-au perindat pe la cârma guvernării. Casele de pensii nu fac excepție. Context, în care, chiar dacă am accepta ca fiind firească o anumită urgentare a recalculării, aparent inexplicabil este faptul că totuși partidele nu au realizat „capacitatea” adevărată a aparatului funcționăresc de a rezolva anumite chestiuni. Este greu de acceptat că vârfurile celor două partide nu au fost conștiente de faptul că, în cea mai mare parte, funcționarii sunt plantați pe criterii de „cumetrie politică”, pile și cunoștințe interesate, nicidecum de compentență. Și aceasta ar fi impus niscai precauții. Nu a fost cazul. Ceea ce te duce cu gândul că mai toate construcțiile noastre politice dovedesc că nu au resursele necesare soluționării problemelor semenilor noștri. Nu trebuie confundată capacitatea partidelor „mari” de a obține voturi, cu aceea a găsirii soluțiilor care să ducă în mod constat la îmbunătățirea vieții semenilor noștri.
Și când te gândești la mulțimea crizelor care ne așteaptă… Chestiunea pensiilor a fost doar una dintre ele. Mai mult, nu trebuie uitat că partidele din opoziție nu au contestat la Curtea Constituțională legea prost croită, menită să soluționeze inechitățile din sistemul de pensii. Este de la sine de înțeles că, fiind campanie electorală, opoziția va folosi însă eșecul pensiilor pentru a mai câștiga niscai voturi. Ce o să facă cu ele? Nu-i prea greu de ghicit!
Chestia că, firesc și în mod inevitabil, se mai greșește nu ține! Adevărul fiind că am asistat la un fel de cursă pentru a se finaliza în timp „util” procesul de recalculare a pensiilor. Nimeni nu s-a gândit cât de găunoasă este convingerea că nicio lege nu este perfectă, că, vezi Doamne, ar fi loc de perfectibilitate. Din nefericire, marii noștri gânditori politici nu realizează că, în privința reglementării, nu este vorba de perfecțiune, ci pur și simplu de funcționalitate. O lege este ori funcțională, rezolvând niște probleme, ori este depășită de evoluțiile realității. Și atunci, trebuie introduse corecturi. Fiind vorba de adaptare la somațiile aceleași realități. Posibilitatea perfectibilității nu este decât o scuză pentru incompetență.
O lege prost croită, care este rezultatul incompetenței, nici nu ar trebui să intre în discuție. Ori este evident că, din capul locului am avut de a face cu o reglementare prost întocmită. Care, în plus, a evitat pe tot parcursul contactul cu spațiul public. Nici în prezent nu se știe ce au discutat, în chestiunea pensiilor, guvernații noștri pe la „Înalta Poartă” de la Bruxelles. Zilele trecute, o reprezentantă a puterii aclama cât de hotărât este actualul executiv să nu cedeze, ca să vezi patriotism, pretențiilor Comisiei Europene în chestiunea grupelor de muncă. Aiurea! Recalcularea a dovedit tocmai contrariul.
Oricum, acolo sus, în capul celor care fac politică ar trebui să se petreacă ceva care să ducă la eliminarea unor comportamente păguboase pentru restul societății. Mai pe înțelesul majorității celor vârâți în politică: dacă nu te pricepi la mai nimic, și în afară de propriile interese nu-ți mai trece și altceva prin scăfârlie, adică ceva care ar trebui să conducă la îmbunătățirea vieții semenilor tăi, ar fi indicat să ieși naibii la pensie. Poate, cine știe, vin alții care pot face ceva. Altminteri, ia seama, nu faci decât să contribui la degradarea unui sistem politic inventat tocmai pentru a da posibilitatea semenilor tăi să se autoguverneze. Și mai ia aminte la ceva: următoarea stație după degradarea sistemului este dictatura.
Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…
Facebook
WhatsApp
TikTok
