Campania de vaccinare românească arată tarele dintotdeauna ale şefimii româneşti. Ea a devenit o poliloghie, un prilej de flecăreală, de dare-n stambă, de egoism şi abuz de poziţie socială, de ipocrizie nesfârşită – toate atributele unei campanii electorale.Toţi membrii guvernului, cu toate structurile aferente, laolaltă cu parlamentarii, cu tehnicienii aferenţi, în frunte cu primul om în stat, cu zâmbetul pe buze, în blitzurile fericite ale jurnaliştilor, s-au înţepat printre primii cu minunatul ser Pfizer, în aplauze şi felicitări.
Restul, descurcaţi-vă pe Platformă, acolo unde haosul este la el acasă, unde listele de aşteptare se întind la calendele greceşti. Dar să nu uit, a venit şi rândul profesorilor, în aşa-zisă etapă a II-a, cărora li s-a rezervat cu generozitate AstraZeneca. Peste 10 ţări europene, între care Germania, Franţa, Italia, Spania, au suspendat, un timp, vaccinarea cu serul englezesc. Numai România a rămas bravă, apărându-se cu ideea generală a OMS că avantajele sunt mai mari ca dezavantajele. Adică statistică. Eu zic aşa: cine susţine cu ardoare această marcă, să se vaccineze primul cu ea. Aşa ar fi moral. Să revenim la profesori: e limpede că ei nu sunt priorităţi, într-adevăr, cum hotărât zicea domnul Cîţu, şi cum îi tratează acum, mimetic, toţi subalternii lui.
Bun. Dar ce se întâmplă „în afară”, cum au desfăşurat alţii campania de vaccinare? Majoritatea ţărilor care contează au gândit că stoparea infectărilor se face prin îngrijirea specială a categoriilor de populaţie cu imunitate scăzută: oamenii în vârstă, începând cu cei de peste 80 ani, apoi, coborând limita de vârstă la 70 ani, la 60 de ani, acest criteriu simplu, drept şi eficient al vârstei combinându-se cu cel al comorbidităţilor, până se ajunge la categoria de peste 16 ani. Sigur, se începe cu categoria socială a cadrelor medicale. Aşa au decis, de exemplu, conducătorii Marii Britanii. Încât şi premierul Boris Johnson îşi aşteaptă rândul. Şi e foarte posibil să se vaccineze cu AstraZeneca, spre lauda lui. Iar rezultatul concret, acolo, e că la o populaţie de peste 60.000.000 au sub o sută de decese zilnice.
Or, la noi, PNL, USR, UDMR, adică puterea decizională, şi-au zis că important e să se vaccineze demnitarii, că ei sunt „esenţiali”. Un egoism grosolan, departe de bunul-simţ indus de un criteriu (ce să mai vorbim de obiectivitate şi eficienţă). Şi lumea a acceptat, mai ales presa. Presa n-a zis nimic, n-a făcut nicio observaţie, TOATĂ presa, ca la comandă, ca la armată: ordinul nu se discută, se execută. Bine, de mult timp ea doar aplaudă mecanic, pierzându-şi simţul critic. Practic, cetăţeanul român a rămas singur, ca în centrul unei furtuni înfricoşătoare, marginalizat. El nu contează, chiar dacă e în nevoie, bolnav şi în vârstă. El trebuie doar să se spele pe mâini la propriu, pentru că burtăverzimea politică (aici intră şi aşa-zisa Opoziţie, desigur) s-a spălat pe mâini în felul ei tradiţional, de la Pilat din Pont citire.
Prin aceste decizii primitive, cloaca politică actuală s-a decredibilizat încă o dată, dacă mai era nevoie. Dar nu doar asta: a expus populaţia României un unui hazard cu urmări greu de controlat.
Nicolae STAN este un foarte cunoscut prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, absolvent de Filosofie la Universitatea din București…
Facebook
WhatsApp
TikTok
