Treaba-i simplă și clară: cu cât rateurile literare cresc, de exemplu ratarea scrierii unor romane importante, originale, cu atât se mărește sfera posibilității pentru ceilalți de a scrie capodopere… În fața ta se află n alternative pe care alții nu le-au consumat. E rândul tău să intri în joc. Gândește pozitiv, ce Dumnezeu: e loc și pentru tine. Doar mișcă-te și fă ceva! Glumesc: capodoperele nu se află-n competiții.
Marii creatori – scriitori, muzicieni, pictori – n-au fost „buni cetățeni”, n-au fost neapărat progresiști, n-au urmărit aplauzele contemporanilor. Dimpotrivă, antifilistini, antiburghezi, antiliberali (în mare parte), în general anti-ideologici, ei au disprețuit „burtăverzimea” mulțumită de sine și de regulile ei. În cărțile lor, în muzica și picturile lor, nu găsești atât frumusețe morală (o excepție, Camus), ci chipul ascuns și malformat al lumii, adică lumea așa cum este ea în nucleul ei dur: căzută, degradată.
Ziua Scriitorului, pe 3 martie. Nu știu ce spirit ironic s-a putut gândi la o așa profesie de nișă. Și, se spune, atât de confuză în înțelesurile ei. Pentru mine, scriitor ești când dai naștere unei lumi pe care n-ai trăit-o în viața civilă, decât, posibil, în mici secvențe neimportante în operă. O lume nouă, proaspătă, care-ți modelează chiar viața ta privată, biografia ta, și care-și este propriul fundament. Istoria reală poate pătrunde prin mici falii în miezul încins al acestei lumi. Dar atât. Cu cât mai multă istorie reală, luată ca atare, cu atât mai puțină literatură.
Mirajul romanului acționează ca un drog, aparent inofensiv, aproape tot ce mișcă în literatura română. Cred că el pare foarte accesibil, doar la îndemâna voinței, în fond. Popularitatea receptării lui este convertită, ilegitim,în ușurătatea facerii lui.
Senzația de mare forță când scrii proză, mai ales roman, e dată de momentele în care îți miști personajele în diverse direcții, îi faci să mediteze, să gândească și să vorbească. Dar nu e vorba de numai atât. E mai mult: energia și imaginația ta sunt în ei, sunt chiar ei, când se petrec toate astea. De-aici impresia că totul se întâmplă real în fața ta. Ești, ca scriitor, dedublat: îi creezi consubstanțiali cu tine și, în același timp, îi urmărești surprins și încântat ca pe niște persoane independente.
Nicolae STAN este un foarte cunoscut prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, absolvent de Filosofie la Universitatea din București…
Facebook
WhatsApp
TikTok
