Să scrii doar una-două pagini de roman pe zi, însă constant, mi se pare a fi, cel mult, un fapt meşteşugăresc. Ritmul inspiraţiei nu poate fi atât de scurt. Va ieşi o carte neinspirată, plictisitoare, de lucrător şi-atât. Numai dacă aceste pagini sunt de finisaj, de omogenizare stilistică etc., atunci ele fac să sclipească întreaga arhitectură.
Ce am aflat, cu surprindere, în anul 2019, a fost că poți scrie și rescrie un roman în șase luni de zile. Poate-i o excepție singulară. Dar ea-mi ridică problema omogenității romanului, favorizată de timpul mai scurt de redactare. Într-adevăr, dacă scrii un roman în 3-4-5 ani, tensiunea textuală este inegală, fluența lui, imperfectă, personajele lui, inegal încărcate psihologic. Jetul inspirației trebuie să fie unul.
O lume omogenă, cu inși de neuitat, s-a dus de la mine, către cititori, după ce-am născocit-o, am țesut-o și-am lăsat-o să zboare. Dar tot în mine colcăie o alta, nouă, nerăbdătoare să fie brodată de mâna şi imaginaţia mea, una cu: Bazil, Luiza (Lu), Caizer, Iris, Panseluța, Baldovin, Gilda, Erdely,, Gabriel, Adina, nea Ionică, Fane, Arseniuc Vladimir, Benone etc. O voi desena într-un covor plin de noduri, în partea dinspre mine. Desenul fără noduri va fi în partea destinată cititorului. Și-n ea, regulile vor fi ale Leviathanului dintotdeauna: să te aperi prin toate mijloacele; să faci doar promisiuni: mâine, mâine…; virtutea, ca ticăloșie de succes; supune-te, dacă vei fi protejat; dacă simți atacul, atacă primul. Deocamdată, o mai las să se scalde-n lichidul amniotic din suflet, din minte, din simțuri. Poate crește.
După a doua sa abdicare, Napoleon este dus pe insula Sfânta Elena. Văzând-o, fostul împărat spune: „E mai rău decât cuşca lui Tamerlan” . Francois de Chateaubriand, care scrie cam jumătate din primul volum al Memoriilor sale, sute de pagini, despre eroul Franţei, deşi el era regalist, încheie această notă a pierderii în toate felurile: „Vultur, i s-a dăruit o stâncă pe vârful căreia a rămas în soare până la moarte, şi de unde era văzut de întreg pământul.” „Memorii de dincolo de mormânt”, cartea postumă a vicontelui de Chateaubriand, un domn de 1,62 metri, dar foarte activ în politica Franţei, spre finele secolului al XVIII-lea, prima jumătate a secolului al XIX-lea, a fost recent tradusă în româneşte la Editura Vremea, are peste 2000 de pagini cu foaie velină, o raritate.
Nicolae STAN este un foarte cunoscut prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, absolvent de Filosofie la Universitatea din București…
Facebook
WhatsApp
TikTok
