Azi, la final de zi, folosindu-mă de bătrânul şi inspiratul Arthur, voi încerca să arăt de ce spiritul Mioriţei (care întâmpină moartea curajos şi calm, deoarece cunoaşterea a triumfat asupra voinţei oarbe de a trăi) este superior celui al „antreprenorului” trumpesc mereu luptător (care întâmpină inevitabilul cu disperare, cunoaşterea pierzând lupta cu voinţa): „Dacă am bate în morminte şi i-am întreba pe morţi dacă ar dori să reînvie, ei ar scutura din cap. Acesta este sensul opiniei socratice din Apologia lui Platon; până şi seninul şi amabilul Voltaire se vede silit să spună: iubim viaţa, dar şi neantul are partea lui bună. Pe deasupra, viaţa trebuie să se termine oricum curând, astfel încât puţinii ani pe care-i mai avem de trăit dispar complet în faţa timpului infinit când nu vom mai fi. În consecinţă, din punctul de vedere al reflecţiei, apare de-a dreptul ridicol să ne facem foarte multe griji pentru acest interval de timp, să numărăm atâta, ori de câte ori viaţa noastră sau a altuia ajunge în primejdie…” – A. Schopenhauer
Senzaţia clară că nu raţiunea, ci capriciul conduce lumea, mai ales în zilele noastre perspectiviste. Cât de mult se înşela un Ernest Renan, modest filosof francez, acum 150 de ani, când scria că pentru politică (şi conform lui Herder) omul este un mijloc, iar pentru morală el este scop. Dar viitorul revoluţionar, se amăgea el, va aduce triumful moralei asupra politicii. Ce de profeţi falşi a avut şi are istoria!
Kadare n-a luat Nobelul. În principal, pentru că n-a fost un dizident asumat în Albania comunistă. Dar ce vreți mai totală opoziție față de orice Control ca (și) în acest pasaj din Palatul Viselor, 1981?: „- Chiar asta este esența muncii noastre, urmă el, să eliminăm din dosare visele fără importanță. Mai întâi, pe cele cu teme personale, care nu au nicio legătură cu statul. În al doilea rând, pe cele provocate de foame, ghiftuială, frig, căldură, boli etc., într-un cuvânt pe cele legate de trupul omenesc. În al treilea rând, visele false, nevisele, ci ticluite de oameni ca să promoveze în carieră sau inventate de maniaci și de agitatori.”
Să luăm aminte la frumuseţea stilistică a lui Charles Darwin, în Originea speciilor: „Astfel, din războiul naturii, din foamete şi moarte, decurge în mod direct cel mai important obiect pe care-l putem concepe, şi anume producerea animalelor superioare. Există o măreţie în perspectiva aceasta asupra vieţii, cu numeroasele ei forţe, însufleţite iniţial de Creator…” Foarte nietzschean, „forţe”… Nietzsche avea 15 ani la data publicării Originii Speciilor, 1859; Schopenhauer murea un an mai târziu, 1860. Ce coloşi!
Iată diagnosticul și pentru noi, azi. N-ar fi rău să-l luăm în seamă: „- Doi diavoli, atâta știu, au despărțit Grecia în două, doi diavoli, blestemații: unul roșu, altul negru, dar niciunul dintre ei nu-i grec. Să mă ierte Dumnezeu, părinte Iannaros, dar se pare că ți-a intrat în cap să-l alungi pe unul, lăsând poarta larg deschisă celuilalt. Poți să-mi spui cum o să-l alungăm și pe celălalt?” – Nikos Kazantzakis, Fratricizii.
Nicolae STAN este un foarte cunoscut prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, absolvent de Filosofie la Universitatea din București…
Facebook
WhatsApp
TikTok
