Dintre toate formele de viață și de lume prin care am trecut, lumea literară, în proporție de 70%, mi s-a părut curat inferioară: în mare parte, dominată de impostori, de egoism, de nedreptăți acceptate cu ochii deschiși, de ierarhii absolut improbabile, de vanitate, de lipsă de fair play, de incultură mascată sub o spoială de vorbe, de lașități, oportunisme, prețiozități și schizofrenii sadea, de trădări în numele sfântului profit, de arbitrarietate. Și totuși, 30% din ea este respirabilă, frumoasă, valoroasă, durabilă, dătătoare de viață și de speranțe. Și impactul acestei părți curate este atât de mare, încât vigoarea ei luminoasă spală toate păcatele restului… Trăiască literatura!
Cititorul român (cititor constant!) este pe cale de dispariţie. Ştim. Scriitorul român, ca urmare, este un erou tragi-comic. A scrie cărţi (profesionale), este un act gratuit. Paradoxal, aici se află vârful motivaţiei: să scrii pur şi simplu, împotriva tendinţei statistice. Arta, ca anti-statistică.
Cred în doi-trei critici literari români, de azi, tineri şi relativ tineri. Ei au în faţă foarte multe măşti, foarte mulţi simulanţi. Cât curaj, câtă independenţă de caracter le trebuie pentru a pune în paranteze tot acest hăţiş de scrieri mediocre, submediocre, dar umflate! Le plângi de milă, nu alta! În acelaşi timp, scriitorii trebuie doar să-şi vadă de treabă: adică să taie, să modifice, să amâne primul impuls, să-şi parantezeze orgoliul, sa se scufunde la rădăcina dureroasă a sinelui si a lumii. Şi s-o traducă în felul lor, dar unic. Şi, pentru ei, să nu existe prioritatea înălţării critice, pe moment…
Romancierul gândeşte în imagini. Oricine gândeşte în imagini este un primitiv. Romancierul este un primitiv.
„Omule, din ce loc ai fi, oricare ţi-ar fi părerile, ascultă: iată istoria ta…” Ce tonalitate inspirată! Deşi romantică, sună bine. Ce frazare!… Aşa îşi începea Discursul asupra originii şi fundamentelor inegalităţii dintre oameni. Dar, pentru a-l concepe, se retrage „în adâncul pădurii”, de unde ar vrea să strige semenilor săi: „Smintiţilor, care fără încetare vă plângeţi de natură, aflaţi că toate relele vă vin de la voi”. Îl va termina în 1754, cu o dedicaţie pentru… „totalitatea cetăţenilor”. Întunecatul, umbrosul şi marginalul Rousseau.
Iată-l, în toată splendoarea lui nelumească, pe celebrul Meursault din „Străinul”, din vremea copilăriei şi tinereţii noastre, descris cu milenii înainte în Bhagavd-Gita: „Fără dorinţi, cu mintea şi trupul stăpânite, părăsind orice bun lumesc, săvârşind faptele numai cu trupul, nu-şi atrage niciun păcat… Mulţumit cu ce-i aduce întâmplarea…” Ca să vezi din ce izvor sorbea Albert Camus…
Nicolae STAN este un foarte cunoscut prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, absolvent de Filosofie la Universitatea din București…
Facebook
WhatsApp
TikTok
