O posibilă referire la natura artei? Athenaios, sofistul, ne spune despre un jongleur, Matreas din Alexandria care mărturisea că îngrijeşte un animal ce se hrăneşte din propriul trup… Chiar aşa, un animal care se şi construieşte cu de la sine forţă, dar se şi devoră pe sine – opera artistică.
Iată-l pe Gherea, prototipul criticului socialist, dojenindu-l pe Alecsandri, cu dramele lui istorice: „Nu puteau oare poeţii noştri să găsească teme din viaţa contemporană, de au alergat tocmai la legendele cele vechi? Ce interes mare de viaţă pot avea pentru noi Agamemnon, Oedip, Antigona, Aiax, Philoctet? Tipurile lor, chiar de-ar fi adevărate din punct de vedere istoric, nu ne interesează.”… Amintirea lui Nea Nicu nu ne dă pace: la izvor, tovarăși creatori, nu la ulcior!
Şi încă, despre năravul unui scriitor care are doar formă, dar n-are fond, domle, după guralivul Gherea: „Caragiale râde, şi râde cu poftă, nu se simte nici amărăciunea, nici revolta în râsul lui şi, de aceea, râsul lui nu poate avea acea adâncă seriozitate, acea mare însemnătate socială pe care ar putea s-o aibă, dacă autorul nostru ar râde, cu acelaşi talent, dar pătruns de un ideal social înalt.” Adică, el râde, dar e doar râsul lui, nu e şi râsul poporului…
Mintea unui scriitor, mai ales a unui romancier, este un palimpsest. Acolo sunt straturi și straturi așezate unele (scrise) peste altele (șterse), un conglomerat de urme ale unor vieți, personaje, stări, identități, povești cândva cât se poate de vii și de prezente. Până la urmă, toate sunt prezente prin aducerea aminte. Încât, bietul om, nu mai știe, la un moment dat, în ce lume-poveste se află cu precizie. Cu certitudine însă se află în lumea lui, captive în ea.
Așa că, în urma celor deja scrise, romancierul este un cameleon. El are mai multe identități, mai multe ego-uri. ia culoare temei, a subiectului, a personajului, a stării. Starea lui autentică este mișcarea.
N-are nicio îndoială, este epoca râsului, a comediei. Relaxare, inovaţie în divertisment. Vânzare-cumpărare. Comerţ. Tragediile nu sunt la modă. Nici măcar simţul tragicului nu poate fi admis. Cine vede lucrurile-n tragic e un neserios. Aşadar, să ne amuzăm. Cel mult, dramaticul să fie acceptat, dar nu prea mult, doar în doze mici. Mai degrabă, să descrii spaţii mici, chiar minore, lucruri de-a treia mână – te vom face de succes. Mai degrabă, priveşte natura, descrie-i frumuseţea, nuanţele, pacea, divinul revelat. Aşa, fii specializat în teme mici. Te vom lăuda, eşti pe gustul nostru. N-are nicio îndoială, suntem într-un timp comod.
Nicolae STAN este un foarte cunoscut prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, absolvent de Filosofie la Universitatea din București…
Facebook
WhatsApp
TikTok
