Că de-aia Infernul dantesc este mai puternic, mai credibil, pentru că vine din experiența aproape asemănătoare trăită de autor pe pământ. În vreme ce Purgatoriul și mai ales Paradisul își trag seva din cap, din învățături, pilde, sfaturi ale sfinților și Beatricei. Arta izvorăște din nesiguranța, necurăția, mizeria și limitările pământești.
Se poate înlocui, foarte bine, filosofia cu literatura: „Este un semn de mare grosolănie în filosofie să vrei să ai dreptate; ba mai mult, să vrei să ai dreptate împotriva cuiva.” – Peguy
Am stat marți-seara, târziu, să mă uit la „La Grande Librairie”, poate va fi ceva bun, m-am încurajat. A fost despre Marsilia. Un oraș superb, cred, la Mediterană, cu amestecături de tot felul. Dar, dacă ar fi după mine, Nisa m-ar fi interesat mai mult, tot pe-acolo, dar știu că Nietzsche se tot trata la soarele mediteranean din Nisa: era un Nordic îndrăgostit de luxurianța Sudului, cum și spune-n DBR. Dar să revin. Plictiseală mare. Scriitori, prezenți acolo, de toată mâna, scriitori de Amintiri: „Te iert, dragă tată, pentru violența…”, „Te iubesc, tată, pentru...”. Măi frate, e țara lui Balzac, dă-o-ncolo, unde-s urmașii lui, mari romancieri ca antecesorul lor? Norocul meu a fost că l-am văzut și l-am ascultat pe Le Clezio în câteva secvențe… La Nisa, unde altundeva? Apoi am închis televizorul.
Atâtea caiete scrise, mă înconjoară, cu note despre un roman „mare”, fără seamăn în România, din care deja e scris ceva-ceva, îndemnându-mă la o muncă fără odihnă, de cel puțin un an, încât îmi trece prin cap varianta mai simplă: scrie unul de familie, o fotografie micuță a momentului, cum cere „piața”, în două-trei luni ai scăpat: viața-i o adaptare, nu? Nu, îmi aud gândul, nu, nu. Inadaptat. În contra pieței, îmi zice el.
Ce se întâmplă în afară, în „realitate”, este din ce în ce mai plictisitor în comparație cu ce se petrece în interiorul tău: intelect, sensibilitate, rațiune, poate și suflet, ce să zic. Pentru că în exterior lumea patinează pe niște tipare consacrate, aproape tocite de atâta uz istoric. În vreme ce, în tine, poți face orice mișcare vrei, surprinzându-ți propria voință și inteligență, exact ca în înaintarea unei opere de artă. Adevărata libertate nu poate fi decât cea interioară.
Umorul, satira bulgakoviene sunt dezlănțuite: Maestrul, autor al romanului despre Pontius Pilat și Yeshua Ha-Nozri, apare în salonul balamucului în care este internat poetul Ivan Nikolaevici care are o revelație:
„- Așadar, e cu putință ca el [Satana, nota mea, NS] să-l fi întâlnit de-adevăratelea pe Pontius Pilat. Că doar era născut, la vremea aceea! Iar ăștia mă iau drept nebun! adăugă Ivan, arătând revoltat spre ușă.
O cută amară îi umbri chipul musafirului în colțul buzelor.
– Să privim adevărul în față, spuse el, întorcând capul spre astrul nopții care alerga printre nori. Eu, dumneata – amândoi suntem nebuni, ce să ne mai ascundem după deget!”
Nicolae STAN este un foarte cunoscut prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, absolvent de Filosofie la Universitatea din București…
Facebook
WhatsApp
TikTok
