Dintr-o carte de medicină, despre tipuri de nevroze. Oare există ceva asemănări, fie și micuțe, dar rezistente, cu personaje ale lumii literare, dar și cu personaje literare ca alter ego-uri ale autorilor?
– boala psihică are o structură duală: una considerată negativă ( destructurarea conștiinței), alta pozitivă (delir, halucinație afirmativă);
– nu există somn fără vise, dar în patologie există vise fără somn;
– logoreea, semnul stării maniacale, alături de sentimentul de supradotare;
– atașamentul față de propria suferință, devalorizarea celorlalți;
– bizareria, extravaganța și subordonarea față de Ideologie;
– dispare zâmbetul, apare rânjetul;
– originalitate ostentativă, megalomanie;
– transformarea eu-lui în Altul.
Bineînțeles, asta nu înseamnă că, automat, un creator este nevrotic. Doar că, în procesul creației, el se află la marginea extrem de subțire a unui tărâm necunoscut și poate periculos.
Uite ce m-a determinat să lucrez, în prezent, la un personaj într-un fel anume. E vorba de ce mi-a transmis gândirea unui ins din secolul al XIX-lea, care a locuit în cea mai mare parte – a doua parte – în orașul german Frankfurt și care, la 27 de ani ai săi, și-a scris capodopera de 1500 de pagini mari, publicată trei ani mai târziu. După care a călătorit și a meditat. „Întâmplător înseamnă coincidența în timp a lanțurilor neconectate cauzal. (…) La o scrutare îndeaproape, vom găsi că în viața celor mai mulți oameni se găsește un anume plan care le este așa-zicând prescris de natura lor particulară sau de circumstanțele care-i ghidează. Oricât ar fi de fluctuante și variabile ipostazele vieții lor, la urmă tot se arată un întreg care lasă să se desprindă o oarecare coerență internă… Nimic nu este absolut întâmplător, ci chiar lucrul cel mai întâmplător nu este decât unul necesar ajuns pe o cale mai îndepărtată; întrucât cauze specifice, aflate la mare distanță în lanțul cauzal, au determinat deja de mult în mod necesar că el va trebui să intervină anume acum, deci concomitent cu oricare altul. Căci fiecare eveniment este veriga individuală a unui anumit lanț de cauze și efecte care se prelungește în direcția timpului… Fatalismul transcendent se depune încetul cu încetul, din experiențele cursului vieții individuale.” Glumesc, nu-l luați în serios pe neasemuitul Arthur Schopenhauer… Lucrurile-s mult mai simple, cum știe și face toată lumea bună, în disprețul absolut față de limbajul filosofic.
Nu știu dacă, pentru un scriitor, este benefic să fie acaparat, prin profesie, de spațiul public, să fie un membru foarte vizibil al lui. Mai degrabă, nu. Îl va acapara până la vidare. Dar cred că e bine ca, un timp, nu foarte mare, să fi fost acolo, să fi cunoscut mecanismele care te fac unul de-al lui, serial, instrumentalizat. Ideal ar fi să stai la marginea lui, pentru a-i zări întreaga mașinărie pe care, așa, ai putea s-o diseci prin analiză, să observi, cu răceală, momentul dramatic al îngurgitării individului.
Nicolae STAN este un foarte cunoscut prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, absolvent de Filosofie la Universitatea din București…
a
Facebook
WhatsApp
TikTok
