Un roman scris parcă din inima unei depresii cosmice, „În toate a fost frumuseţe”, al lui Manuel Vilas, editat de Pandora M, colecţia deja devenită reper, Anansi. Iată un fragment din începutul acestei cărţi atât de viscerale, trecută totuşi prin filtrul unei conştiinţe rănite: „Mă durea să vorbesc cu ceilalţi: vedeam inutilitatea tuturor discuţiilor care au avut loc şi vor avea între oameni. Pe când conversaţiile erau în plină desfăşurare, eu vedeam deja uitarea în care vor cădea. Căderea înainte de cădere. Vanitatea conversaţiilor, vanitatea vorbitorului, vanitatea celui care răspunde. Vanităţile reunite pentru ca lumea să poată exista. Atunci m-am gândit din nou la tatăl meu.” ( traducerea lui Marin Mălaicu-Hondrari).
Când un englez, Gerald Martin, devine biograful oficial al celui mai celebru „realist magic” al Americii Latine, Gabo-Gabito, are loc un fapt ieşit din comun. Dar citind biografia „O viaţă” – mulţumesc, Radu Aldulescu pentru dar -, un adevărat roman de vreo 800 de pagini, Editura Litera, îţi dai seama că doar un englez, cu metoda şi independenţa lui, poate să scrie o carte echilibrată, cu multe-multe detalii, aproape deloc căzută în siajul poveştilor exagerate, unele lansate chiar de marele romancier, poveşti despre diverse fapte de viaţă ale scriitorului celebru precum Pele etc. Gerald Martin a lucrat 17 ani la această biografie. Ceva epic. Şi a supus totul sub lupa lucidităţii, a adevărului cât mai prezent cu putinţă. De citit.
Atunci când scrii un roman, trăieşti în el, printre personaje şi genealogii, motivaţii şi acţiuni, înrudiri, vârste şi proprietăţi. De aici, aerul autist al romancierului, senzaţia că-i o fiinţă din altă lume. Mai mult, a scrie literatură – în general, a crea artă – înseamnă a avea şansa de a-ţi trata o traumă, eventual chiar o depresie greu de depăşit altfel. E greu de suportat lumea, pentru că ea, continuu, pune în primejdie frumuseţea, sub forme tot mai sofisticate Romanul lui Vilas, de care am amintit în primul text, este limpede unul al depresiei. Doar că autorul a tratat-o scriind chiar romanul.. De altfel, continuarea lui „În toate a fost frumuseţe” este „Bucurie”, întâmpinat şi el cu entuziasm de cititori. Iată un fragmenţel din el care arată tratarea traumei: „Iată-mă nenorocit, dar simţind totodată forţa bucuriei şi având în adâncul meu furia indefinită a vieţii.”
În fine, a scrie literatură mai înseamnă şi a trasa limite de nedepăşit egoului tău. Şi astfel să înlături, fără milă, elemente ce parazitează textul, îl face doar al tău nu şi al celorlalţi. „Nepotismul” este interzis şi în actul curat al creaţiei.
Nicolae STAN este un foarte cunoscut prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, absolvent de Filosofie la Universitatea din București…
Facebook
WhatsApp
TikTok
