În final, spre final, „într-un final”, dacă e să cauți cu adevărat ceva sigur în viață, nu prea poți să eviți tărâmul mistic. Dar cum ajungi acolo?
Întâi, te uiți în jurul tău și vezi multiplicări de nedreptăți, de inși venali, de izbânzi ale tuturor nerozilor și ageamiilor – mereu și mereu. Vezi o lume a coteriilor, a ierarhiilor false, a conjuncturii. Legea lucrurilor a devenit jocul hazardului. Ticăloșia care are succes, care-i validată de public, devine virtute, vorba lui Hobbes. Și aproape tot ce este vicios social are succes, este luat în seamă. Nimic din ce-ai învățat tu prin cărți nu se regăsește în realitate. Scopul legii, ai învățat, este să aducă pacea socială, să îmbunătățească viața omului. Aș, nu e valabil decât în tratate de etică. În viața reală, anumite legi se dau cu anumite scopuri, de exemplu acela de a institui, „legal”, categoria pensiilor speciale. Iată ce găselniță, iată ce imaginație, iată ce sustragere nemaipomenită de la ideea atât de vânturată a egalității oamenilor în drepturi. Așa că viața e o continuă re-alfabetizare, descoperi alte norme, alte reguli și alte așa-zis principii. Corpul social ți se înfățișează ca o caracatiță uriașă care-și impune cu forța cutumele.
Dar să recapitulăm: ce găsești în afara ta? Frică, sărăcie, cruzime, josnicie, ignoranță, ticăloșie – adică război, nicidecum pace.
În al doilea rând, cobori în interiorul tău, te uiți în tine și-ți amintești, din pățaniile tale în lume, că nu poți fi sigur de nimic, că nenorocirea vine pe neașteptate, că sănătatea nu-i niciodată bine păzită, că n-ai împlinit aproape toate planurile tale de odinioară, că fie le-ai ratat în întregime, fie le-ai atins doar puțin. Îți amintești de focul interior din tinerețe care, plin de îndrăzneală, te arunca mereu în față, în viitor, sartrian, fără să faci deosebirea între iluzie și realitate. Dar lăsând toate astea deoparte, îți spui că ți se poate lua orice, într-un fel sau altul, de îndată ce convențiile nu se mai respectă, dar nu-ți pot lua demnitatea de om, de a fi egalul în libertăți al celorlalți. Da, nu-ți pot lua sentimentul demnității, dar faptul de a fi demn, situația concretă de a fi un cetățean respectat, ți le pot ajusta, ți le pot controla, fiind tu supus forței și înșelăciunii repetate.
Așa că să facem o a doua recapitulare: ce ai văzut tu înlăuntrul tău? Ai văzut cum treptat, pe nesimțite, zburdălnicia libertății tale a intrat într-un tipar din care nu mai poți ieși, din care, îți dai seama uimit, nici nu mai vrei să ieși, pentru că e călduț și previzibil, comod și practic. E Tiparul care vă înghite pe toți.
Și atunci, nemulțumit, dezabuzat, stors și de ultima speranță pământească, într-un ultim elan, pe care-l socoți izbăvitor, vrei să intri în altă realitate. Și crezi. Și, dacă crezi, ai și intrat.
Nicolae STAN este un foarte cunoscut prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, absolvent de Filosofie la Universitatea din București…
Facebook
WhatsApp
TikTok
