Vorbe din cotidianitatea medie
7.
La întoarcerea spre casă… Am văzut angajata Amanetului măturând în fața firmei, în vreme ce un bătrân aștepta înăuntru. Am văzut un om ca la 50 de ani, așezat liniștit în fața semaforului, urmărind sosirea verdelui, apoi a stat pe loc după ce verdele a venit, lăsându-i pe ceilalți să treacă, la final a trecut și el. Am văzut un băiat de vreo 12-13 ani, lângă mama sa, căreia-i povestea de la școală: „… că dacă n-ai făcut pictura, zicea, urla, va fi vai de…”. Am văzut, înainte de a intra în casă, frunzele galben-ruginii ale toamnei cum se învolburau, ca speriate de o pală de vânt avertizatoare.
*
Lumea e locul în care frumuseţea este mereu primejduită. Iar primejduirea e mai inventivă în metodă ca în-frumuseţarea. Rezistență.
*
Azi, plecând cu treburi (acum am sosit acasă), am trecut pe lângă un cerşetor original, poate neprofesionist. Era pe trotuar, aşezat pe un pled. Şi, aici e aici, era ocupat: scosese un caiet dictando şi scria pe el un text, absorbit de actul scrierii. Mi s-a părut că era un poem, avea structura asta. Cum n-aveam bani lichizi la mine, doar card, n-am putut să-i las nimic. La întoarcere nu mai era acolo.
*
Răcoarea adusă în fiecare an, de fiecare septembrie, este o binefacere astrală. „Se schimbă vremea” spre bine, îți spui, spre deosebire de fetele de la meteo: „vremea se înrăutățește.” Îţi mai vine să ieşi din ascunzători şi să te plimbi, eventual.
*
N-am crezut mult în zodii, până acum, şi nici acum cine ştie ce. Deşi, citind-o pe Tokarczuk,, am avut o tresărire la următorul fragmenţel: „… cerul este matricea după care ia naştere modelul vieţii noastre.” Cerul ne veghează, în linii mari, viaţa pe Pământ, zice.
*
Omul sănătos, fără amăgiri, trăieşte clipa, momentul. Alert. Până apare amintirea clipei de cândva. Atunci, urcă la alt nivel, chiar nivelul lui strict uman. Corolarul vieţii umane este de a avea amintiri, adică istorie, adică trecut.
*
Mâine este deja marți. Ieri-alaltăieri era duminică. Fără niciun temei. Există doar curgere. Ce haos! Timpul e o jivină mult prea parşivă şi letală pentru a putea fi prinsă de om în lesă, în plasă, în sensibilitate şi-n minte, în ceas, în numărătoare. Dimpotrivă, el te vânează, nu înainte de a-ţi induce iluzia dăinuirii. Şi nu doar asta, dar are şi un efect narcotic, te-adoarme, te face să te crezi cumva deasupra lui, mare, învingător, de neegalat. Să presupunem că mâine e marți, deci…
Nicolae STAN este un foarte cunoscut prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, absolvent de Filosofie la Universitatea din București…
Facebook
WhatsApp
TikTok
