Vorbe din cotidianitatea medie
E atâta liniște afară, în aerul răcoros spre rece care mișcă ușor frunzele total verzi ale teilor, în nemișcarea ce a împresurat văzduhul, încât până și plimbarea calmă a puținilor oameni care se îndreaptă agale dinspre Biserică spre Intersecție pare o formă aparte a inerției, dar acalmia generală este și în imobilitatea și indiferența (față de mine!) ale lui Ivănuș, aliatul meu pisicesc, urcat pe masă în bucătărie și privind fix și în tihnă afară, la vrăbiuțele care, și ele, zboară lent, în joacă, pierzându-se între crengile înverzite ale pomilor – că nu pot să nu mă gândesc, poate și în prelungirea unor lecturi, că lumea este perfectă fără Om, că, mai mult, ea nu a fost creată pentru presupusa lui stăpânire livrată lumii drept protecție.
*
A venit un geamgiu, un profesionist, să ia măsurile pentru noile geamuri. Deodată, omul din fața mea devenise ființa cea mai importantă din lume, câteva secunde, minute. Tot ce se situa în afara ei devenise ininteligibil, un fond neantizat, apud Jean-Paul Sartre. Dar omul din fața mea exista, spre el se îndrepta atenția mea care nu rătăcea în marginalitate. Prezența geamgiului arăta plenitudine de ființă. Întreaga lume s-a organizat în jurul lui, nu contează că doar un minut, două, trei. După ce a plecat, l-am lăsat într-o absență ce promitea. Până la împlinirea promisiunii, lumea s-a învârtit ceva mai mult în jurul implacabilei prezențe a lui Ivan, prezență gratuită, o finalitate fără scop, de la care nu aștept vreun folos. Măcar că pe el nici nu-l interesează, că doar urmărește ca eu să fiu un fond neantizat care însă se învârte în jurul lui, ever.
*
Dacă Europa este clădită pe urmele Imperiului Roman, iar acesta a fost imaginea civilizaţiei, forţei şi progresului, atunci idealul european trebuie căutat în trecut.
*
Din cea mai tragică zi, odinioară, vineri spre seară, azi e doar începutul weekendului, al odihnei comode, al distracţiei. Ăsta e drumul omului pe coaja noastră pământească. De la tragedie, la comedie. De la capodoperă, la stand-up.
*
Cum se face treaba.
– 250, o extracţie, zice pe tonul lui nativ-asiatic.
– Sunt profesor, zic. Profesor.
– 200, dă el verdictul final, zâmbind. Mi-am dat seama, adaugă.
– Aveţi mâini de aur, zic, în compensaţie.
*
Zi senină, indiferentă. Prinşi în ea, ca într-un balon iluzoriu, oamenii, zgomotele.
*
Orice zi începe ca o speranţă şi sfârşeşte ca o posibilă mică înşelare de sine: pe mâine…
Nicolae STAN este un foarte cunoscut prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, absolvent de Filosofie la Universitatea din București…
Facebook
WhatsApp
TikTok
